Köszöntjük a Szeret-Klézse Alapķtvįny, Csįngók weboldalįn! Reméljük sok és érdekes informįcióval szolgįlhatunk! Kellemes böngészést kķvįnunk!

          Főoldal                                      Kultśra                                        Vallįs                                            Oktatįs                                          Turizmus

Megjelent:

Altera (Tārgu Mureş) VIII. 2002. 17–18. 48–80.

 

Ceangăii din Moldova

Vilmos Tįnczos

 

1. Denumirea

Īn judeţele moldoveneşti Bacău, Botoşani, Iaşi, Neamţ, Vaslui şi Vrancea, conform recensămīntului din 1992, trăiesc īn jur de un sfert de milion (mai precis: 243 133) de catolici. Literatura de specialitate maghiară şi internaţională a ajuns la concluzia unanimă că populaţia catolică a Moldovei — cu excepţia unui număr nesemnificativ de romāni, germani, polonezi, italieni şi romi asimilaţi — este de origine maghiară. Acest fapt este recunoscut şi de cercetători de prestigiu romāni.2 Mai mult, pare verosimil ca şi o anumită parte a populaţie romāneşti de religie ortodoxă să fie de asemenea de origine etnică maghiară, dar nu putem vorbi de cercetări ştiinţifice propriu-zise referitoare la acest subiect.3 Īn absenţa unor cercetări convingătoare astăzi putem doar bănui că asimilarea catolicilor maghiari din Moldova īn secolele XVI-XVIII a fost nu numai de natură lingvistică ci şi religioasă: populaţia anumitor sate — datorită presiunilor boiereşti şi domneşti, cīt şi a lipsei preoţilor — şi-a pierdut nu numai limba ci şi religia. Toponimicele unor aşezări din Moldova4, toponimia generală a zonei, materialul patronimic, precum şi relatările cronicarilor ne permit să tragem īn mod neīndoielnic astfel de concluzii. Asimilarea inversă, adică a populaţiei ortodoxe de limbă romānă īn populaţia maghiară romano-catolică a fost probabil mult mai redusă, prezenţa numelor de origine romānă īn satele catolice ne atrage īnsă atenţia şi asupra posibilităţii unui astfel de proces.

Atīt literatura de specialitate cīt şi conştiinţa publică īi reţine pe catolicii din Moldova sub denumirea de ceangăi. (Īn afara acestora sīnt denumiţi ceangăi şi populaţiile maghiare din Strīmtoarea Ghimeş şi cei din Şapte Sate (Săcele) de līngă Braşov, uneori chiar şi secuii care emigraseră la sfīrşitul secolului XVIII īn Bucovina, reaşezaţi ulterior īn Bazinul Carpatic. Etimologia denumirii acestei populaţii constituie o importantă adendă la istoria ceangăilor īnşişi: dintr-un punct de vedere ştiinţific larg susţinut, dar insuficient demonstrat, denumirea de ceangău izvorăşte din verbul csang/csįng, ceea ce īnseamn㠄a pribegi”, „a vagabonda”, „a hoinări” etc., şi trimite cu claritate la caracterul de populaţie dislocată, colonizată a ceangăilor.5 

Comunitatea etnică maghiară din Moldova īnsă nu este unitară nici din punct de vedere istoric, nici etnografic sau lingvistic. Majoritatea cercetătorilor consideră eronată īnsăşi denumirea unificatoare de ceangău, făcīnd distincţia īntre populaţia maghiară aşezată mai demult, īn evul mediu, şi refugiaţii secui sosiţi īn valuri mai mici sau mai mari īn secolele XVII-XIX (īndeosebi la sfīrşitul secolului al XVIII-lea). Unii vorbesc de maghiarime din Moldova, alţii de secuime din Moldova6, alţii consideră că deosebirile pot fi descrise cel mai bine prin termenii de maghiari ceangăi sau maghiari secui.7 Utilizarea generalizată a denumirii de ceangăi este astăzi acceptată nu numai īn discursul cotidian ci şi īn mediul istoricilor, etnografilor şi lingviştilor. Procesele de asimilare şi aculturaţie care se desfăşoară īn Moldova şterg tot mai mult deosebirile culturale existente īn cultura populară tradiţională, īn limbă sau īn conştiinţa istorică, astfel că populaţia de origine secuiască, care mai demult nu se considerase defel a fi ceangău, pare să accepte astăzi şi īn privinţa sa această denumire. Astăzi acest termen desemnează pentru ambele comunităţi o lipsă de apartenenţă, o distanţare atīt de comunitatea romānească cīt şi de cea maghiară, purtīnd totodată īn sine şi sensul peiorativ de corcitură, mixtură, imperfecţiune.

2. Problema originii. Răspīndirea regional-istorică a ceangăilor

Maghiarii din Moldova sīnt amintiţi de către izvoarele istorice īncepīnd cu secolul XIII. Īn privinţa originii lor nu există īnsă nici pīnă astăzi o poziţie ştiinţifică unitară. Concepţia romantică conform căreia ceangăii descind din cumani,8 precum şi cea care īi considerase drept stratul de bază al fragmentelor de triburi maghiare din timpul descălecării rămase īnafara arcului Carpatic, au fost abandonate.9 Astăzi este general acceptată opinia că maghiarii moldoveni au sosit īn zonele aşezărilor lor actuale nu dinspre Răsărit, ci dinspre Apus, din Bazinul Carpatic, cīndva īn cursul evului mediu.10 Opiniile diferă īnsă atīt īn privinţa momentului istoric, respectiv a motivului primelor aşezări īn Moldova, cīt şi a zonei lingvistice maghiare de unde a avut loc această colonizare. Majoritatea cercetătorilor găseşte o īnrudire a populaţiei ceangăilor cu maghiarii din Valea Someşului sau chiar a Tisei Superioare.11 O teorie bazată pe geografia lingvistică susţine īnsă că majoritatea ceangăilor provine din maghiarimea din Cīmpia Transilvană.12 Se poate presupune că alături de populaţia maghiară de origine nesecuiască, la colonizarea spaţiului moldovenesc au participat īncă din evul mediu şi secuii, prezenţa lor fiind perceptibilă mai ales īn partea de sud, pe cursul inferior al Siretului şi Trotuşului.13

Este un punct de vedere general acceptat că venirea strămoşilor ceangăilor īn Moldova se datorează unei politici programatice a statului ungar, misiunea lor fiind apărarea şi controlul hotarelor de răsărit ale regatului. Această frontieră se īntinde de-a lungul liniei Siretului, ceea ce dovedeşte că expansiunea etnicului maghiar spre Răsărit nu s-a oprit pe linia Carpaţilor. Regii unguri căutaseră să stăpīnească din punct de vedere militar şi teritoriile de dincolo de fīşia de securitate īmpingīndu-şi punctele de observaţie şi pază, precum şi cetăţile de graniţă pīnă pe linia Nistrului şi Dunării. (Chilia/Kilia, Cetatea Albă/Dnyeszterfehérvįr, Orhei/Vįrhely etc.) Colonizarea programatică īn scopul apărării graniţelor de răsărit nu poate fi mai timpurie decīt finele veacului XIII. Primele aşezări grănicereşti din Moldova au putut lua fiinţă cel mai devreme după năvălirea tătarilor din 1241-42, apoi la īnceputul veacului XIV. Numărul maghiarilor moldoveni a crescut mai tīrziu īn urma refugierii īn Moldova a ereticilor husiţi din Ungaria de Sud, prigoniţi de Inchiziţie.

Concepţia romānească conform căreia ceangăii moldoveni ar fi romāni maghiarizaţi de biserica catolică este lipsită de orice fundament ştiinţific. Această teorie creată pe considerente ideologice este menită astăzi să serveasc㠄reromānizarea” ceangăilor.14 Documentele istorice15, materialul toponimic şi patronimic16, datele etnografice17 dovedesc că īn anumite zone ale Moldovei — mai ales īn punctele strategice sub aspect militar cum erau văile rīurilor din faţa trecătorilor din Carpaţi — aşezarea populaţiei romāneşti a fost precedată de prezenţa etnicului maghiar.

Maghiarii din Moldova beneficiaseră pīnă la bătălia de la Mohįcs (1526) de ocrotirea Regatului Ungar, puternic centralizat, fiind un factor important al politicii imperiale a acestuia. Se poate lesne dovedi din surse istorice că la cumpăna veacurilor XV-XVI cea mai numeroasă populaţie neromānească a Moldovei multietnice era la acea vreme cea a maghiarilor care numărau cca. 20-25 de mii de suflete18, deşi numărul total al populaţiei principatului era aproape imposibil de evaluat. Conform evidenţei realizate de domnitorul Petre Şchiopul īn 1591, īntreaga populaţie a Moldovei s-ar fi numărat la 47.167 de locuitori, dar este puţin probabil ca acest număr să se fi referit la īntreaga Moldovă.19 Istoricii romāni estimează populaţia ambelor principate la sfīrşitul evului mediu la jumătate de milion, dar această estimare este lipsită de orice bază reală, numărul real trebuind să-l căutăm probabil īntre aceste două valori.20 Ponderea demografică a maghiarilor era oricum semnificativă, importanţa lor fiind amplificată de rolul lor social, economic şi politic.

Populaţia maghiară s-a aşezat īndeosebi īn lunca vastă şi mănoasă a celui mai mare rīu din Moldova, Siretul, şi īn zonele de vărsare ale afluenţilor vestici (Moldova, Bistriţa, Trotuş). Īn vremea aceea teritoriul populat de maghiari se compunea din unităţi īnchise, aflate īn strīnse relaţii de comunicare (de exemplu īntre Suceava şi Roman, īn jurul Bacăului, pe malul drept al Siretului, pe cursul inferior al Trotuşului etc.), unde aşezările constituiau un lanţ neīntrerupt. Īn locurile strategice din punct de vedere economic, comercial şi militar s-au format oraşe (Roman=Romįnvįsįr, Adjud = Egyed[halma], Trotuş = Tat[į]ros, Tārgu-Ocna = Aknavįsįr, Baia = [Moldva]bįnya, Iaşi = Jįsz[vįsįr], Huşi = Husz, Bārlad = Barlįd etc.) a căror populaţie era maghiară şi parţial germană. Viaţa urbană şi comerţul din Moldova s-au dezvoltat datorită activităţii maghiarilor şi germanilor īn secolele XIV-XV. (Nu īntīmplător cuvīntul „oraş” provine din maghiarul „vįros”). Dezvoltarea burgheziei īnsă, datorită condiţiilor politico-militare neprielnice, a īnceput să stagneze īncă pe la sfīrşitul secolului XVI, iar īn urma invaziilor tătare şi cazace din secolul XVII a fost nimicită complet. Populaţia negustorească şi meşteşugărească, maghiară īn majoritate, a micilor oraşe a fost asimilată de populaţia romānească.21 

Populaţiile satelor ceangăieşti aşezate īn cīmpie, omogene din punct de vedere etnic şi religios, ocupate cu agricultura — deşi căzute īn jobăgie īn secolele XVII-XVIII īntr-o proporţie īnsemnat㠗 fuseseră iniţial răzeşi, adică birurile erau plătite de comunităţile săteşti īn comun şi nemijlocit domnitorului, fără intermedierea boierilor. Se poate presupune că satele romāneşti de răzeşi au preluat de la aceştia anumite tehnici gospodăreşti şi cutume juridice (anumite forme de autonomii, īmpărţirea sezonieră a hotarelor cu „săgeata”, rolul neamurilor īn stăpīnirea pămīnturilor etc.)22. Locuitorii satelor de ţărani liberi īn evul mediu moldovenesc erau denumiţi „răzeşi”, ceea ce provine din maghiarul „részes” [avīnd parte]. Sistemul amplasării proprietăţilor grupate īn fundături, o reproducere a relaţiilor medievale a neamurilor, este viu şi astăzi īn unele sate.23

Din toponimicele moldovene, din amplasarea satelor īntre timp romānizate, din mărturiile scrise care s-au păstrat putem deduce īn mod neīndoielnic că spaţiul locuit de maghiarii din Moldova era īn evul mediu mult mai īntins decīt cel īn care trăiesc astăzi descendenţii acestora. Datorită pustiirilor războaielor şi a asimilării lingvistice şi religioase, din anumite zone a dispărut complet etnicul maghiar, lanţul satelor s-a īntrerupt, spaţiul locuit s-a strīs. Descendenţii maghiarilor moldoveni de origine nesecuiască trăiesc astăzi doar īn două insule lingvistice la nord de Roman (aşa numiţii ceangăi de nord) şi īn cīteva sate la sud de Bacău (aşa numiţii ceangăi de sud). Poziţia geografică centrală a satelor păstrate pīnă īn ziua de azi, condiţiile lor economice avantajoase conduc la ipoteza că locuitorii lor fac parte din primii descălecători. Ambele grupări ale ceangăilor (de nord şi de sud) se caracterizează printr-o limbă puternic arhaică şi o cultură populară păstrătoare a numeroase elemente arhaice.

Satele cele mai mari, cu o aşezare centrală, ale ceangăilor de nord sīnt Săboani (Szabófalva) şi Pildeşti (Kelgyest), īn satele catolice din jur bătrīnii mai ştiu īntr-o măsură mai mare sau mai mică ungureşte (Iugani/Jugįn, Traian/Śjfalu, Bārgăoani/Bargovįn etc.), īn restul satelor romānizarea fiind completă. Din centrul insulei lingvistice nordice (mai ales din Săboani) īşi trag originea satele Băluşeşti/Balusest şi Ploscuţeni/Ploszkucény de pe cursul inferior al Siretului.

Satele cele mai importante ale ceangăilor de sud sīnt Valea Seacă/Bogdįnfalva, Galbeni/Trunk, Valea Mare/Nagypatak şi Gioseni/Gyoszény, ultimul evidenţiind puternice influenţe secuieşti. O extindere a satului Valea Seacă de după primul război mondial este satul Traian/Śjfalu. La Pădureni/Szekatśra numai bătrīnii mai īnţeleg ungureşte.

Datorită războaielor din secolele XVI-XVII, a molimelor şi nu īn ultimul rīnd datorită asimilării lingvistice şi religioase, numărul maghiarilor din Moldova s-a redus substanţial şi de abia din a doua jumătate a secolului XVIII a īnceput din nou să crească datorită amplificării imigrării secuilor. Secuii au venit mai ales din zona răsăriteană a Secuimii — din scaunele catolice ale Ciucului şi Gheorghenilor, precum şi din Trei Scaune — īndeosebi īn timpul Siculicidului (1764), astfel că majoritatea satelor ceangăilor secui existente şi astăzi a luat fiinţă atunci. Īntrucīt pămīnturile cultivabile ale Secuimii, īnapoiate din punct de vedere economic, erau limitate, scurgerea excesului de populaţie spre Moldova a continuat şi īn cursul veacului XIX. Ritmul emigrării s-a intensificat din nou la cumpăna veacurilor, dar ţintele principale ale secuilor nevoiţi să emigreze deveniseră oraşele mai mari ale Vechiului Regat.

Īn proporţie mai redusă, printre imigranţii īn Moldova erau şi reformaţi care s-au asimilat īn scurt timp la catolicii majoritari. Īn anumite sate (Sascut/ Szįszkśt, Pralea/Prįlea, Vizantea/Vizįnta), deşi majoritatea era reformată, nu şi-au păstrat religia originară. Ceea ce īnseamnă totodată că nu vom putea găsi reformaţi printre ceangăi, cei 518 reformaţi maghiari din Moldova consemnaţi cu ocazia recensămīntului din 1992 fiind stabiliţi recent.

Aşezările moldoveneşti īn care trăiesc ceangăii secui se deosebesc foarte mult īntre ele:

a) Pe vremea apogeului valurilor de refugiaţi secui (sfīrşitul secolului XVIII) s-au pus īn mişcare spre răsărit mari grupuri compacte, care īn majoritatea cazurilor au rămas īmpreună şi īn Moldova. Īn această perioadă s-au constituit satele cele mai mari ale secuilor moldoveni, omogene din punct de vedere etnic şi religios, pe spaţiile nelocuite sau slab populate ale Moldovei (Pustiana/Pusztina, Frumoasa/Frumósza, Lespezi/Lészped, Pārgăreşti/Szőlőhegy şi īmprejurimile sale, Unguri/Magyarfalu, Vladnic/Lįbnik, Călugăreni/Kalugarén etc.) Deorece cele mai rodnice pămīnturi erau deja „ocupate”, noii veniţi trebuiau să se mulţumească cu văile mai īnguste ale micilor rīuri, astfel că pīnă şi aceste mari sate secuieşti au un caracter oarecum montan.

b) Īn cazul mai multor sate putem presupune că peste o populaţie medievală de origine maghiară existentă (adesea demonstrabilă) s-au aşezat secuii, influenţīnd semnificativ limba şi cultura aşezării respective. Īn zona Siretului astfel de sate sīnt cu certitudine Gioseni / Gyoszény, Luizi-Călugăra / Lujzikalagor, Cleja / Klézse şi Faraoani / Forrófalva,24 eventual şi Fundu Răcăciuni / Külsőrekecsin şi Sascut / Szįszkśt. Pe valea Trotuşului şi a afluenţilor acestuia o veche populaţie maghiară se presupune a fi existat şi la Oituz / Gorzafalva, Tg.Trotuş / Tatros şi poate la Oneşti/ Onyest. Īntrucīt graiul iniţial, sub puternica influenţă secuiască, s-a estompat, clasificarea acestor tipuri de sate cu metoda geografiei lingvistice a devenit problematică.25 Este interesant că ceangăii de nord niciunde nu s-au amestecat cu secuii, ceea ce poate fi explicat prin densitatea mai mare datorată unui spor demografic superior, şi chiar suprapopularea acestei zone.

c)   Secuii sosiţi īn grupuri mai mici sau veniţi mai tīrziu (īn cursul secolului XIX), eventual proveniţi chiar şi din satele moldoveneşti deja existente, s-au stabilit şi īn sate romāneşti sau īn īmprejurimile acestora. Ne putem imagina şi ca anumite aşezări să fi fost populate simultan de romāni şi secui. Īn această categorie putem cuprinde aşezările cu populaţie mixtă din văile rīurilor mai mici (Trotuş / Tatros, Tazlău / Tįzló, Bistriţa / Aranyos-Beszterce ş.a.), cum ar fi Gārleni / Gerlény, Lilieci / Lilijecs, Solonţ / Szalonc, Floreşti / Szerbek, Vereşeşti / Gyidrįska, Enăcheşti / Jenekest, Turluianu / Turlujįn, Bogata / Bogįta, Dărmăneşti / Dormįnfalva, Valea Seacă / Szįrazpatak etc., ba chiar şi īn lunca Siretului putem īntīlni astfel de sate (Chetriş / Ketris, Furnicari / Furnikįr, Gheorghe Doja / Dózsa-Śjfalu etc.). Īn zona montană a Carpaţilor a avut loc un mixaj etnic similar (Ciugheşti / Csügés, Brusturoasa / Bruszturósza, Gutinaş / Gutinįzs, Ferestrău Oituz / Fűrészfalva, Vizantea / Vizįnta etc.). Aşezări maghiare de mici dimensiuni sau părţi de sate se pot īntīlni şi īn zona izvoarelor unor pīrīuri montane, deasupra unor aşezări romāneşti (Cucuieţi / Kukujéc, Bogdăneşti / Ripa, Lărguţa / Larguca, Strugari / Esztrugįr-Neszujest, Livezi / Vįliri, Berzuleşti / Berzunc-Butukįr, Seaca / Szįlka, Slănic / Szalįnc, Cerdac / Cserdįk, Capătă / Kįpota, Pralea / Prįlea etc.).

Īn general putem observa că secuii sosiţi īn Moldova īn cursul secolelor XVIII-XIX s-au aşezat īn zone cu caracter mai degrabă montan — mai puţin prielnice pentru agricultură, dar bune pentru viticultură, creşterea animalelor şi exploatări forestiere — şi s-au răspīndit pe un spaţiu relativ īntins. Dimensiunea satelor este īn general mai mică decīt cea a aşezărilor maghiare medievale şi locuitorii lor trăiesc adesea īn medii etnic şi religios mixte, ceea ce a favorizat asimilarea lor lingvistică. Cu toate acestea trebuie să subliniem că partea secuiască a ceangăilor din Moldova este mai puţin asimilată decīt populaţia maghiară stabilită īn evul mediu, astfel că cca. 80% dintre catolicii moldoveni care şi-au păstrat limba maternă provin din rīndurile ceangăilor secui.

3. Date istorico-demografice

Pe baza izvoarelor din secolele XVI-XVIII (de ex. conscrieri bisericeşti, note de călătorie etc.) evoluţia istorică a numărului catolicilor din Moldova poate fi evaluată doar cu aproximaţie. Din prima jumătate a secolului XIX, dar mai ales īncepīnd cu cea de-a doua jumătate, dispunem de date destul de exacte, putīndu-ne forma o imagine despre procesele demografice mai importante pe baza conscrierilor bisericeşti, a evaluărilor domneşti, mai tīrziu pe baza primelor recensăminte (1859, 1899) şi a publicaţiilor ştiinţifice. Dintre recensămintele moderne ale secolului XX pot fi utilizate doar cele din 1930, 1941 şi 1992, īntru-cīt numai acestea au publicat date referitoare la compoziţia confesională a satelor. Recensămintele perioadei „socialiste” (1956, 1966, 1977) au dat publicităţii informaţii doar la nivelul unităţilor administrative mai mari, sau chiar dacă au publicat date referitoare la structura satelor (1966), nu au existat īntrebări referitoare la apartenenţă religioasă, astfel că ele nu sīnt relevante pentru populaţia ceangăilor moldoveni.

Īn baza acestor surse limitate — dar mai ales īn lumina datelor furnizate de recensămīntul din 1992 — s-ar putea trage nişte concluzii asupra tendinţelor demografice ale catolicilor din Moldova (de ex. sporul de populaţie, emigrarea spre alte zone administrativ-teritoriale, evoluţia lor numerică raportată la majoritatea ortodoxă etc.), dar cercetarea ştiinţifică a rămas īncă datoare cu această muncă.26 Astfel că trebuie să ne mulţumim cu prezentarea datelor istorice globale referitoare la īntreaga Moldovă, nedispunīnd de informaţii comparabile referitoare la unităţi teritoriale mai mici, respectiv la date istorice comparabile la aceeaşi unitate administrativ-teritorială.

 

Tabelul 1.

Evoluţia istorică a numărului catolicilor din Moldova

 

Perioada                   Numărul catolicilor       Sursa

Īncep. sec.XVI          cca. 25-30.000                  Mikecs 1941, 245-246, (estimare)

                                  (din care etnici maghiari

                                  cca. 20-25.000)

1591                          cca. 15.000                        Mikecs 1941, 246, (conscriere bisericească:

                                                                            B.Brutti)

1646                                     5.547                      Mikecs 1941. 245. şi Benda 1989.31.

                                                                            (conscriere bisericească: M.Bandinus)       

1696                                     2.799                      Benda 1989.31. (conscripere bisericească:

                                                                            necunoscut)27             

1744                                     5.500                      Auner 1908.48.

                                                                            (R.Jezierski, episcop de Bacău) 

1807                                   21.307                      Auner 1908.65. (consulul Hammer)           

1851                                   45.752                      Domokos 1987.116-119.

                                                                            (conscriere bisericească)             

1859                                   52.811                      Recensămīnt oficial (după Szabados 1989.92.)

1875                                   58.809                      Domokos 1987.116-119.           

1899                                   88.803                      Recensămīnt oficial (după Szabados 1989.92.)

1902                                   64.601                      Auner 1908.79.28 (be baza conscrierii

                                                                            bisericeşti)  

1912                                   97.771                      Recensămīnt oficial.29

1930                                 109.953                      Recensămīnt oficial.30 

1992                                 240.038                      Recensămīnt oficial.31 

Datele tabelului de mai sus pot fi explicate prin evenimentele schiţate mai devreme ale istoriei maghiarilor din Moldova.

Creşterea demografică evidentă a ultimelor două secole nu se datorează unor noi imigrări, ci unui spor natural deosebit de ridicat. Īn secolele XIX-XX au dispărut molimele atīt de curente īn veacurile anterioare, asistenţa medicală s-a īmbunătăţit, a scăzut mortalitatea infantilă, īn timp ce catolicii din Moldova şi-au păstrat comportamentul demografic tradiţional īnrădăcinat īntr-o mentalitate arhaic-religioasă, ceea ce a condus la un spor demografic unic īn Europa.

Numărul catolicilor din Moldova a crescut īntre 1930-1992 de la 109953 de suflete la 240038, iar această creştere de 118% depăşeşte cu mult sporul natural, de asemenea foarte ridicat, de 67% al provinciei (Moldova). Totodată trebuie să luăm īn considerare că īn anii „industrializării socialiste” Moldova suprapopulată era cea mai bogată furnizoare de mīnă de lucru, iar odată cu mutarea populaţiei romāneşti a avut loc şi deplasarea unei părţi a ceangăilor īn oraşele transilvane sau īn zonele industriale din Sud. Numărul celor care s-au mutat īn Ardeal poate fi apreciat la cca. 50 de mii, iar a celor mutaţi īn Dobrogea şi Muntenia la cca. 15 mii.32 Despre numărul deloc neglijabil al celor aflaţi īn străinătate īn momentul recensămīntului (ianuarie 1992) ca muncitori sezonieri — mai ales īn Izrael, Ungaria şi Italia — , nu avem informaţii. Luīnd īn considerare toate aceste elemente putem conclude că creşterea demografică de după 1930 era de fapt nu de 118%, ci de 180%, respectiv că numărul populaţiei de origine ceangăiască īn cele şase decenii dintre 1930-1992 s-a triplat.

4. Procesul de asimilare lingvistică

Īn literatura referitoare la ceangăi găsim suficiente date privind romānizarea continu㠗 naturală sau forţat㠗 a acestei populaţii de origine medievală maghiară de-a lungul istoriei sale multiseculare. Ca urmare a procesului de asimilare majoritatea catolicilor din Moldova astăzi nu-şi mai cunosc limba strămoşilor lor şi se consideră romāni.

Datele referitoare la faptul īnsuşi al asimilării sīnt īnsă foarte răzleţe, astfel că despre procesele de asimilare din perioadele anterioare secolului XX, īn absenţa surselor adecvate, nu avem multe de spus. După cum am văzut, īn perioada dintre evul mediu şi secolul XVIII pīnă şi īn privinţa evoluţiei numărului absolut al catolicilor sīntem nevoiţi să ne bazăm pe estimări indirecte, iar despre procesul de asimilare deja existent dispunem doar de cīteva relatări cu valoare de semnal. (Ne referim īn special la informaţiile existente īn rapoartele bisericeşti, relatările diplomatice, descrierile de călătorie.)

Datele furnizate de măsurătorile romāneşti referitoare nu numai la numărul absolut al catolicilor dar şi cele referitoare la limba maternă le putem considera corecte.33 Problemele provin nu atīt din corectitudinea datelor, cīt mai ales din lipsurile procedeurilor.

Schematismele episcopiei din Iaşi ne oferă informaţii numai despre numărul total al catolicilor (cf. tabelul), aşa că datele referitoare la limba maternă a recensămīntului din 1859 sīnt deosebit de valoroase. Rezultatele acestor măsurători evidenţiază din cei 52.881 de catolici din Moldova existenţa a 37.825 (71,6%) de locuitori cu limba maternă maghiară, ceea ce īnseamnă că celelalte 15.058 de suflete (28,4%) aveau deja limba maternă romānă. Rezultatele recensămīntului au fost date publicităţii şi pe judeţe,34 astfel că această măsurătoare poate constitui punct de plecare pentru alte cercetări detaliate. Luīnd īn considerare situaţia actuală este aproape surprinzător că īn 1859 din populaţia catolică a judeţului Bacău (25.896) 86,6% (22.426), iar din cea a judeţului Roman (15.588) 94,6% (14.736) se declaraseră īncă maghiari. Īn a doua treime a secolului XIX, probabil chiar şi la īnceputul secolului XX, īn zona centrală a spaţiului „clasic” de colonizare a maghiarilor ceangăi — adică a ceangăilor de nord din zona Romanului, a ceangăilor de sud din zona Bacăului, precum şi īn cea a ceangăilor secui — exista o situaţie lingvistică asemănătoare cu cea a Ţării Secuilor de astăzi. Asimilarea a pornit din zonele de margine, din zonele de diasporă catolică: la data recensămīntului doar o cincime a catolicilor din Moldova trăiau īn afara judeţelor Bacău şi Roman (11.379 suflete din 52.811), dar dintre aceştia doar 663 de suflete (5,8%) se declaraseră maghiari.

Din păcate, următorul recensămīnt din Moldova, cel din 1899, nu a mai luat īn considerare aspectele naţionale şi lingvistice. Lacunele recensămīntului au fost compensate oarecum de Marele Dicţionar Geografic al Romāniei, o lucrare ştiinţifică de prestigiu, publicată īn cinci volume īntre 1898-1902,35 īn care datele provenite din surse oficiale sīnt publicate pe localităţi. Īn cazul aşezărilor mai importante locuite (şi) de catolici se fac referiri numerice la apartenenţa etnică, respectiv limba maternă a populaţiei. Cercetătorii maghiari ai ceangăilor, deşi aveau cunoştinţă de această sursă, nu i-au acordat atenţia cuvenită.36 Din datele demografice publicate aici putem deduce că proporţia celor care se declaraseră catolici maghiari a scăzut la sfīrşitul secolului XIX şi īn judeţele Bacău şi Roman.37 

Asimilarea lingvistică a ceangăilor din Moldova a devenit de fapt fenomen de masă īn cea de a doua jumătate a secolului XIX, dar acest proces atunci atinsese probabil doar populaţia catolică aflată īn stare de diasporă īn interiorul aşezărilor şi cea a satelor aflate printre sate romāneşti ortodoxe, īn special zonele de margine ale blocului ceangăilor de nord. Pe baza celor două surse de mai sus se poate constata că proporţia semnificativă a populaţiei catolice maghiare expusă cel mai puternic pericolului asimilării era cea de diasporă, care se mutase datorită suprapopulării zonei sale de baştină din īmprejurimile Romanului şi īn mai mică măsură ale Bacăului, īn cea de a adoua jumătate a secolului XIX.38 Comunităţile ceangăilor create īn urma dispersării, īmpreună cu cīteva sate mai mari, dar izolate, au fost asimilate īncă īn acel secol. Īn centrul insulei lingvistice de nord (īn Săboani şi īmprejurimile sale imediate), dar mai ales īn comunităţile ceangăilor din jurul Bacăului, precum şi īn satele mai mari de ceangăi secui din valea Tazlăului şi Trotuşului, la cumpăna veacului īncă nu īncepuse asimilarea lingvistică, populaţia maghiară aproape că nici nu ştia romāneşte.

Īn lipsa datelor adecvate procesele de asimilare petrecute īn secolul XX sīnt aproape imposibil de urmărit cu rigoare matematică. Măsurătorile oficiale romāneşti din secolul XX referitoare la maghiarii din Moldova pot fi considerate ca autentice doar īn privinţa apartenenţei confesionale,39 ele fiind cu totul inadecvate pentru formarea unei imagini cīt de cīt reale despre cunoştinţele de limbă maghiară, despre identitatea etnic-naţională, adică despre gradul de asimilare, ale catolicilor moldoveni. Deformările recensămintelor din 1930 şi 1992 sīnt revelate atīt de contradicţiile lor interne40cīt şi de fapte experimentale. Este de-ajuns să ne referim aici la mulţimea datelor puse īn evidenţă prin lucrările de specialitate etnografice, lingvistice, istorice, apărute īn ultimele decenii41, care demonstrează īn mod neīndoielnic că īn Moldova trăiesc astăzi comunităţi etnice maghiare şi īn locurile pe care recensămintele romāneşti le ignoră cu desăvīrşire.

Potrivit recensămintelor oficiale romāneşti din secolul XX catolicii din Moldova, atīt din punct de vedere al limbii materne cīt şi al naţionalităţii, īn 1992 au devenit integral romāni.

 

Tabelul 2.

Evoluţia numerică a maghiarilor din Moldova

după recensămintele oficiale romāneşti.

 

Anul      Totalul       Nr.             Prop.     Nr.             Prop.      Prop.       Sursele

               pop.            cat.             cat.        magh.        magh.    magh.

                                                                                                    dintre

                                                                                                    catolici

 

1859      1.325.406      52.881      4,0%     37.825       2,9%       71,6%      Szabados 1989. 91.

1899      1.848.122      88.80342   4,8%     24.27643     1,3%       27,3%      Idem 94.

1912      2.139.154      97.77144   4,6%                                                       Recensămīnt oficial45

1930      2.433.596    109.953      4,5%     23.89446     1,0%       21,7%      Recensămīnt oficial47

1941      2.769.380                                      9.35248     0,3%                       Recensămīnt oficial49

1948      2.598.259                                      6.61850     0,3%                       Recensămīnt oficial51

195652    2.991.281                                      8.82953     0,3%                       Recensămīnt oficial

196654    3.391.400                                      4.74855     0,14%                     Recensămīnt oficial

197756    3.763.221                                      3.27657     0,09%                     Recensămīnt oficial

199258    4.079.04659 240.038      5,9%       3.09860     0,08%       0,8%      Recensămīnt oficial61       

Din datele tabelului reiese cu claritate că numărul catolicilor din Moldova a crescut īntre 1859 şi 1992 aproape de cinci ori (de la 52 881 de suflete la 240 038), proporţia raportată la totalul populaţiei modificīndu-se de asemenea īn favoarea lor: dacă la mijlocul secolului XIX reprezentau 4% din populaţia Moldovei, astăzi reprezintă 6%. Acest spor este cu atīt mai spectaculos dacă luăm īn considerare, pe de o parte sporul natural al populaţiei īn general ridicat īn Moldova, pe de altă parte emigrarea masivă a ceangăilor care a atins īn ultimele decenii cca. 65.000 de suflete.

Īn acelaşi timp reiese că, īn perioada analizată, ceangăii catolici de origine maghiară şi-au pierdut cu desăvīşire — cel puţin īn conformitate cu datele recensămintelor — limba maternă şi conştiinţa identităţii maghiare. La mijlocul secolului XIX 71,6% (din cei 52.881 de catolici 37.825 de suflete) s-au declarat maghiari, astăzi īnsă doar 0,8% (din 240.038 de suflete 1826) se consideră maghiari. Mai mult, dacă luăm īn consideraţie şi repartizarea teritorială a catolicilor, putem constata că recensămīntul a īnregistrat īn oraşe 1.301 catolici maghiari, pe cīnd la sate doar 525 catolici s-au declarat maghiari. Īn concluzie: conform recensă­mintelor, īn satele ceangăieşti din Moldova la sfīrşitul secolului XX numărul celor de naţionalitate maghiară s-a redus la acest număr din urmă.

5. Gradul de cunoaştere a limbii maghiare astăzi

Pe baza datelor de mai sus nu putem trage concluzii despre conştiinţa identitară etnică-lingvistică a celor aproximativ un sfert de milion de ceangăi din Moldova. Īn conformitate cu datele oficiale, procesul de asimilare — care reiese īn mod univoc din aceste date — s-a īncheiat definitiv, proporţia maghiarilor ceangăi din totalul populaţiei din Moldova a devenit total nesemnificativă (īmpreună cu cei din mediul urban nu depăşeşte 1826 de suflete, adică 0,04%).

De această dată scopul nostru nu este de a cerceta modul īn care recensămintele oficiale romāneşti de la sfīrşitul secolului XX au ajuns la aceste rezultate. Dorim să remarcăm doar că datele descrescătoare ale tabelelor de mai sus reflectă un proces de asimilare real al maghiarilor din Moldova, dar este indiscutabil că la obţinerea acestor date au contribuit şi condiţiile artificial create ale recensămintelor, acestea contribuind substanţial la procesul de asimilare deja existent.62 

Cu ajutorul datelor recensămīntului din 1992 s-a putut demonstra poziţia politică romānească oficială că problema maghiară īn Moldova nu mai există. Statul romān nu recunoaşte īn mod oficial existenţa etniei maghiare īn Moldova, şi īntrucīt īntreaga populaţie a ceangăilor este considerată romānească, li se refuză şi cele mai elementare drepturi minoritare, forţīnd astfel asimilarea totală, lingvistică şi identitară, a acestora la populaţia romānească.

Cunoscīnd această situaţie reală considerăm legitimă īntrebarea: oare cīţi din ceangăii din Moldova mai cunosc limba strămoşilor lor?

Īn lipsa datelor oficiale voi īncerca să evaluez — pe baza experienţelor mele obţinute cu ocazia cercetărilor etnografice de teren — evoluţia īn perioada de după recensămīntul din 1930 a numărului ceangăilor care īnţeleg, respectiv vorbesc limba maghiară.63 Īn Moldova efectuez īncepīnd din 1980 cercetări — īn primul rīnd etnografico-religioase — īn sīnul ceangăilor catolici. Pe līngă aceasta, īntre 1992-1996 am efectuat īn 110 aşezări moldoveneşti cercetări privind conştiinţa identitară a ceangăilor. Datele de mai jos (vezi tabelul 3.) reflectă situaţia lingvistică a primei jumătăţi a anilor nouăzeci.

Cu ocazia activităţii de teren am căutat să cercetez toate acele sate unde am putut presupune existenţa vorbitorilor de limba maghiară pe baza recensămīntului din 1992, a literaturii de specialitate şi a informaţiilor culese la faţa locului. Īn cele din urmă am găsit 83 de astfel de aşezări. Īmi pot imagina că există īncă cīteva mici aşezări unde cei mai īn vīrstă īnţeleg/vorbesc limba maghiară şi care au fost omise de cercetători.64 Dar chiar dacă mai există astfel de sate, numărul total al vorbitorilor de maghiară nu poate depăşi cīteva sute, ceea ce nu modifică īn mod substanţial rezultatul.

Pentru interpretarea coloanelor tabelului 3. consider necesar să fac cīteva observaţii metodologice preliminare:

1. Īn timpul cercetărilor de teren am observat că faza īn care se află procesul de pierdere lingvistică diferă de la sat la sat, ceea ce reiese din diferenţele de competenţă lingvistică a generaţiilor. Īn satele care se află īn faza finală a romānizării doar cei mai īn vīrstă vorbesc īncă ungureşte, īn altele cunoaşterea limbii maghiare este generală şi la generaţia de mijloc, şi doar cea tīnără nu mai īnţelege maghiara. Supravieţuirea lingvistică are cele mai mari şanse acolo unde copiilor li se transmite limba maghiară. Graniţa lingvistică generaţională, īn cazul majorităţii satelor, nu poate fi trasată cu exactitate atīta timp cīt competenţa lingvistică variază şi de la o familie la alta, totuşi deosebirile dintre sate īn această privinţă sīnt relevante. (De aceste diferenţe sīnt conştienţi şi ceangăii īnşişi, opinia interlocutorilor mei despre gradul de cunoaştere a limbii maghiare īntr-un sat sau altul a coincis īn general cu observaţiile mele.) Pe līngă diferenţele regionale şi generaţionale de cunoaştere a limbii maghiare, pīnă nu de mult existau diferenţe semnificative şi īntre sexe: femeile care părăseau rar spaţiul īnchis al satului păstraseră mai bine limba decīt bărbaţii care aveau o mobilitate socială mai mare.

Aprecierile referitoare la cunoaşterea limbii maghiare s-au bazat pe trasarea aproximativă a graniţei generaţionale. Īn acele locuri unde copiii erau īnvăţaţi, pe līngă limba romānă şi limba maghiară, am considerat 100% gradul de cunoaştere a limbii maghiare. (Sate, īn care copiii ar fi īnvăţaţi exclusiv ungureşte, nu am īntīlnit.) Īn acele sate īn care asimilarea lingvistică a īnceput relativ recent, īn deceniile din urmă, am scăzut numărul estimat al copiilor şi tinerilor care nu īnţeleg deloc ungureşte din numărul catolicilor. Īn acele sate īn care semnalez doar 10-20% (sau şi mai puţini) vorbitori de limba maghiară, numai generaţia cea mai vīrstnică (sau doar o parte a acestuia) vorbeşte īncă maghiara. La estimarea procentajului vorbitorilor de limba maghiară am luat īn considerare datele recensămīntului din 1992 referitoare la distribuţia pe categorii de vīrstă a populaţiei.

2. Despre procesul de asimilare lingvistică şi gradul diferit de cunoaştere a limbii maghiare pe sate şi generaţii, călătorii şi cercetătorii Moldovei relatează de secole. Este evident īnsă că, īn condiţiile modernităţii şi globalizării, şi procesul „tradiţional” de asimilare etno-lingvistică se modifică. Unitatea culturală a satului tradiţional este pe cale de dispariţie — este de-ajuns să ne referim la fenomenul navetismului, la contactele zilnice cu oraşul, la şcolarizare, la organizarea vieţii religioase, la răspīndirea mijloacelor de comunicare īn masă şi la alţi factori de aculturaţie —, ceea ce īnseamnă că ceangăii din Moldova sīnt afectaţi de influenţe culturale care tind să egalizeze diferenţele de altădată īn procesul de asimilare lingvistică. Diferenţele graduale moştenite din lumea tradiţională (dintre aşezări, generaţii şi sexe) īncep să-şi piardă importanţa, pierderea spaţiului vital relativ īnchis, legat de cultura ţărănească, pare să ducă la accelerarea, „globalizarea” procesului de asimilare lingvistică.

Un exemplu relevant pentru fenomenul de asimilare lingvistică īn condiţiile modernităţii īl constituie situaţia familiilor de ceangăi mutate la oraş: īn aceste familii copiii nu mai īnvaţă deloc ungureşte, independent de satul din care provin părinţii. Din acest motiv tabelul nu cuprinde datele populaţiei de ceangăi mutate īn (marile) oraşe ale Moldovei (Bacău, Roman, Iaşi), printre care — īn funcţie de locul lor de baştin㠗 mulţi cunosc īncă probabil limba maghiară. Noile cartiere industriale ale oraşelor din Moldova este astfel terenul ideal al asimilării rapide, instantanee am putea zice, a ceangăilor, astfel că a face o estimare a „populaţiei maghiare” īn aceste zone ar constitui doar afişarea nefondată a unor cifre. (Am reţinut īnsă acele părţi anexate, sate limitrofe ale oraşelor din Moldova īn care ceangăii trăiesc īn structura tradiţională a satului de odinioară, cum ar fi Oneşti, Tīrgu Ocna, Slănic Moldova.)

Īn urma modificării culturale datorate influenţei factorilor de modernizare (aculturaţia) şi uniformizării (globalizării) culturale procesul de asimilare se accelerează: īntīlnim tot mai frecvent pe tot cuprinsul Moldovei fenomene asimilaţioniste independente de tradiţiile cultural-lingvistice ale unor grupuri sau comunităţi. Datorită acestui fapt, procesul de asimilare poate fi descris din ce īn ce mai anevoios cu ajutorul opticilor şi metodelor tradiţionale (prin consemnarea deosebirilor identitare şi a cunoştinţelor lingvistice a aşezărilor, a comunităţilor religioase, a generaţiilor şi sexelor, de pildă.) Cu toate acestea, atīt īn procesul muncii de teren cīt şi al prelucrării datelor, am utilizat această metodă clădită pe structura identitară tradiţională, considerīnd că deosebirile menţionate — fiind vorba de comunităţi puternic tradiţionaliste — persistă şi astăzi īn sīnul comunităţilor ceangăilor. Am considerat totodată că, prin consemnarea diferenţelor īn privinţa cunoaşterii limbii materne dintre sate şi generaţii, pot ajunge la rezultate cuantificabile.

3. Īn lumea tradiţională, īn formarea competenţelor lingvistice ale individului educaţia spontană īn cadrul lingvistic local, comunitar avea un rol determinant. Astăzi, competenţele lingvistice individuale sīnt din ce īn ce mai mult şi rezultatul unei opţiuni: părinţii se străduiesc să satisfacă aşteptările unui mediu social mai larg şi, ca urmare, vorbesc doar romāneşte cu copiii; ulterior şi copiii care au crescut īn acest spirit vor deveni adepţii acestor vederi, atīta timp cīt şcoala, biserica, mass-media īi conving că trebuie să folosească limba cu prestigiu social mai ridicat — cea a statului. Este īnsă un fenomen generalizat că aceşti copii care īn familie īnvaţă doar romāneşte, īşi īnsuşesc de-acum īn stradă, oarecum „accidental”, graiul maghiar local, ceea ce īnseamnă că īn formarea competenţelor lingvistice maghiare rolul principal īl joacă īn continuare practica lingvistică comunitară spontană. Deoarece rolul limbii maghiare īn comunicarea socială scade, şi īn transmiterea de la o generaţie la alta a limbii apar tulburări din ce īn ce mai grave.

Īn asemenea condiţii evaluarea reală a gradului de cunoaştere a limbii maghiare este deosebit de dificil㠗 vorbitorii resimt ca pe un stigmat graiul lor regional, le e ruşine să vorbească o limbă maghiară a cărei cunoaştere o consideră imperfectă, utilizarea limbii statului cu un prestigiu superior reprezintă pentru ei o identificare avantajoasă, astfel că preferă să vorbească romāneşte etc. — aşa īncīt īn stabilirea cunoştinţelor lingvistice m-am străduit să mă bazez pe observaţii externe legate de practica lingvistică spontană, iar dacă apăreau orice fel de dubii, am verificat datele īn mod repetat. Īn satele ceangăieşti mai importante am revenit de mai multe ori, astfel că am avut prilejul să observ situaţii lingvistice faptic autentice.

 

Tabelul 3.

Situaţia limbii maghiare īn satele ceangăilor din Moldova

 

 

Denumirea     Totalul            Numărul         Numărul         Proporţia         Numărul

aşezării65         populaţiei       catolicilor        cunosc.            cunosc.             catolicilor

                         (1992)66                  (1992)67                  lb. maghiare68                                       lb. maghiare69         (1930)70 

 

                                                  I. Ceangăi de nord                     

 

Săbăoani           9.879                  9.806             3.000                   30%                4.374

Pildeşti             3.779                  3.760              3.100                82%                  1.506        

Traian               1.045                     972                 300                31%                     339        

Iugani                2.061                  2.034                   50                  3%                     701        

Băluşeşti           2.262                  1.268                600                 47%                     567        

Bārgăoani          1.357                  1.055                   30                  3%                     984        

Ploscuţeni         2.557                  2.199              1.100+30          50%71               1.220        

TOTAL                                     21.094              8.180                                         9.691        

 

Denumirea     Totalul            Numărul         Numărul         Proporţia         Numărul

aşezării65         populaţiei       catolicilor        cunosc.            cunosc.             catolicilor

                         (1992)66                  (1992)67                  lb. maghiare68                                       lb. maghiare69         (1930)70 

 

                                                  I. Ceangăi de sud                      

 

Pădureni              355                     345                     20                  6%                     24472   

Valea Seacă       3.125                  2.837                2.400+30         85%                  2.25773   

Nicolae

Bălcescu           3.698                  3.385                2.200                65%                     96174   

Galbeni             1.309                  1.299                   900                70%                     565      

Gioseni             3.243                  2.288                2.000+40075     87%                     833      

Valea Mare          ?75a                  2.82576              2.000                70%                  1.77377   

TOTAL                                     12.979                9.520                                         6.633      

 

                                                  III. Ceangăi secui                      

                                                  a) pe valea Siretului                                                             

 

Călugăreni            833                     791                   250                31%                     409      

Lespezi             2.108                  1.917                1.917+191      100%                  1.058      

Gārlenii de Sus 1.581                  1.398                1.398+183      100%                     23578   

Lilieci                1.627                     608                   200                33%                       91      

Gārleni              1.605                     252                   200                79%                       82      

Berdilă                 697                       57                     40                70%                       6879   

Trebiş                  778                     666                     10                  1%80                  330      

Luizi-Călugăra  5.227                  5.198                4.700                90%                  2.84881   

Faraoani               ?82                    3.47283              2.600                75%                 1.757      

Cleja                 4.331                  4.235                3.800                90%                  2.24984   

Şomuşca           1.666                  1.659                1.650              100%                     898      

Valea Mică          705                     676                   600                88%                     28385   

Gheorghe Doja 1.057                     674                   550                81%                     26186   

Ciucani                493                     492                   400                81%                     179      

F. Răcăciuni      1.913                  1.903                1.903              100%                     842      

Capăta                 304                       94                     40                42%                     129      

Berindeşti         1.13787                  371                   200                53%                     114      

Răcăciuni          2.781                     387                   100                25%                     244      

Arini                 1.337                  1.325                1.325              100%                     84388   

Vladnic                941                     904                   904              100%                     61589   

Sascut-Sat         2.178                     615                   400                65%                     39990   

Tămaş               1.190                       94                     10                10%                       80      

Chetriş                 750                     505                   100                20%                     341      

Furnicari              518                     104                     10                10%                       69      

TOTAL                                     28.397              23.307                                       14.424      

Denumirea     Totalul            Numărul         Numărul         Proporţia         Numărul

aşezării65         populaţiei       catolicilor        cunosc.            cunosc.             catolicilor

                         (1992)66                  (1992)67                  lb. maghiare68                                       lb. maghiare69         (1930)70 

 

                                                  b) pe valea Tazlăului                                                           

 

Frumoasa            3.550              2.116                1.900+20091       90%                   903        

Pustiana              2.070              2.055                2.055                100%                1.153        

Bogdăneşti               71                   45                     30                  66%                     5692     

Tărāţa                    979                 380                     80                  20%                   27893     

Cucuieţi              1.363                 110                     30                  27%                   109        

Floreşti                  613                 540                   300                  55%                   37094     

Strugari               1.211                 216                     40                  18%                   29695     

Lărguţa                   299                 296                   250                  85%                   144        

Coman                   931                 927                   850                  91%                   41196     

Stufu                      394                 364                   250                  70%                   289        

Livezi                    905                 215                   100                  46%                   13897     

Bălăneasa               912                 138                     20                  14%                   171        

Enăcheşti               810                   97                     20                  20%                     79        

Turluianu            1.145                 160                     10                    6%                     61        

Verşeşti              1.029                 215                     20                  10%                   143        

Berzunţi              2.711                 774                   100                  13%                   37198     

Bārzuleşti              212                 122                     20                  16%                     36        

Petricica                 480                 126                     20                  16%                   235        

Ardeoani             1.578                   48                       5                  10%                     44        

TOTAL                                     8.944                6.100                                         5.287        

 

                                                  c) pe valea Trotuşului                                                          

 

Palanca                  849                 122                     20                  16%                     69        

Ciugheş               2.17899           1.396                1.200+800100      85%                   771        

Brusturoasa        3.608                 746                   100                  14%                   426101    

Comăneşti        25.020              1.577                   200                  12%                   549102    

Moineşti           25.560              1.365                     50                    3%                   462103    

Dărmăneşti       13.883              1.623                   550104              34%                   745        

Dofteana             2.920                 190                  —                       0%                   463105    

Seaca                      455                 374                   200                  53%                  —           

V. Cāmpului       1.096106             224                     20                    9%                  —           

Bogata                   816                 326                   30                      9%                  —           

Tārgu Ocna       13.939              1.220                  —                       0%                2.539107    

Păcurele                 860108             235                   170                  70%                   170        

Gura Slănic         —                      110                     20109              18%                  —           

Slănic               

Moldova           1.929                   494                     30                    6%                   998110

Cerdac              1.571                   559                   250+50            42%                  —           

Cireşoaia           1.811                1.783                1.110                  62%                  —           

Tg. Trotuş        1.946                1.241                   600                  50%                1.796111    

Tuta                  1.949                1.935                1.700                  88%                  —           

Pārgăreşti          1.202                1.039                   800                  77%                1.133112    

Denumirea     Totalul            Numărul         Numărul         Proporţia         Numărul

aşezării65         populaţiei       catolicilor        cunosc.            cunosc.             catolicilor

                         (1992)66                  (1992)67                  lb. maghiare68                                       lb. maghiare69         (1930)70 

 

Satu Nou            1.699                  1.687              1.687              100%                    —         

Nicoreşti                902                     901                 901              100%                    —         

Bahna                    594                     528                 410+40          77%                    —         

Grozeşti             6.938                  4.018              2.400+100        60%                  1.873113  

Ferestrău-Oituz                           1.036                     427                 300                70%             259     

Oneşti               57.333                  5.884              1.500114            25%                  1.236      

Valea Seacă            798115                 384                 100                25%                     231      

Gutinaş                  592                     123                   20                16%                     148      

Pralea                     803                     660                 100                15%                     248      

Vizantea

Mănăstirească116                         1.658                  1.018                 700                70%              488

TOTAL                                       32.129            15.158                                       14.434      

 

TOTAL GENERAL                 103.543            62.265                                       50.469      

 

Analizīnd cifrele de mai sus, putem ajunge la următoarele concluzii fundamentale:

1. Astăzi doar 43% a catolicilor din Moldova — a căror mare majoritate o considerăm de origine maghiară pe baza unor argumente bine fundamentate — trăiesc īn aşezări unde se mai vorbeşte limba maghiară. Mai mult, cea mai mare parte a populaţiei catolice de cca. 100.000 de suflete a acestor aşezări a fost complet romānizată lingvistic, astfel că numărul ceangăilor vorbitori şi de limba maghiară din Moldova poate fi estimat la 62 de mii de suflete. Aceştia constituie doar un sfert (25,8%) al catolicilor din Moldova. Această cifră semnalează totuşi faptul că ceangăii din Moldova nu şi-au pierdut īn totalitate limba maternă, după cum reiese de altfel şi din ultimul recensămīnt (1992) romānesc. ( După cum am văzut, recensămīntul a consemnat īn aceste sate doar 525 de catolici maghiari.)

2. Īn aşezările din tabelul de mai sus (adică acolo unde se mai ştie īntr-o măsură oarecare limba maghiară) trăiau īn 1930 50.469 catolici. Dacă dorim să aflăm evoluţia proporţiei cunoscătorilor de limba maghiară īn decursul secolului XX, trebuie să plecăm de la această cifră.

Pe de o parte, īn mod neīndoielnic, o anumită parte a populaţiei catolice care figurează īn tabelul de mai sus nu mai ştia ungureşte nici īn 1930, īntrucīt procesul de asimilare īn aceste sate īncepuse deja. Din zona ceangăilor de sud īn această categorie intră satul Pădureni, iar dintre cele din nord, Iugani, Băluşeşti, Bārgăoani şi chiar şi Săboani. Dintre satele ceangăilor secui deja īn acea vreme se romānizaseră puternic cca. 40 de sate mai mici din zona Siretului, Trotuşului şi Tazlăului. Īn lumina informaţiilor din epocă pare incredibil că īn anumite aşezări mai īntīlnim şi astăzi vorbitori de limba maghiară. Dacă dorim să ajungem la numărul vorbitorilor de limbă maghiară īn 1930, din numărul de 50.469 de suflete consemnate de recensămīnt, trebuie să scădem cel puţin 5-6 mii.

Pe de altă parte se poate presupune că, acum şapte decenii, īn cīteva sate complet romānizate (deci, nefigurīnd īn tabel), o parte a generaţiei vīrstnice mai ştia ungureşte. Aşa era īntre satele nordice Sărata, Horgeşti, Văleni, şi poate īncă cīteva sate mai mici.117Numărul vīrstnicilor vorbitori de maghiară īn 1930 īn aceste sate nu putea depăşi o mie-două de suflete, cu care trebuie să mărim numărul general al vorbitorilor. Īn concluzie, conform calculelor noastre, numărul ceangăilor vorbitori de limba maghiară īn Moldova īn 1930, putea fi estimat la 45.000 de suflete, ceea ce constituia īn jur de 40% din populaţia catolică a provinciei.118

3.    Numărul absolut al cunoscătorilor/vorbitorilor de limba maghiară a crescut īntre 1930-1992 de la 45 de mii la 62 de mii, plusul de 17 mii īnsemnīnd un spor de 37%. Dacă aplicăm sporul de 118% al populaţiei totale a catolicilor din Moldova şi la cel al vorbitorilor de limbă maghiară, putem să ne formăm o imagine despre proporţiile asimilării lingvistice: īn conformitate cu aceasta, cei 45 de mii de vorbitori de limba maghiară īn 1930 ar fi trebuit să crească cu īncă 53 de mii de suflete īn 1992. Altfel spus, īn absenţa asimilării lingvistice numărul ceangăilor vorbitori de maghiară din Moldova ar fi trebuit să atingă īntr-adevăr numărul mitic rotund de 100 de mii suflete. Din cauza pierderii prin asimilare a aproape 40 de mii de suflete, proporţia vorbitorilor de limba maghiară din cadrul populaţiei catolice — īn ciuda unei creşteri modeste — a scăzut de la 41% īn 1930, la 26 %. Astfel comportamentul demografic al ceangăilor din Moldova, īn ciuda unui spor deosebit de ridicat, se caracterizează printr-o asimilare lingvistică rapidă şi de mari proporţii.

4.    Īn privinţa proporţiei şi intensităţii asimilării lingvistice se pot observa deosebiri īntre aşezările ceangăilor. Din această cauză repartiţia pe sate a numărului şi proporţiei cunoscătorilor de limba maghiară s-a modificat substanţial din 1930: unele sate au fost asimilate complet sau aproape complet, īn altele a crescut substanţial numărul vorbitorilor (şi) de limbă maghiară. Īn cazul ceangăilor din diasporă, īn satele cu populaţie mixtă sau aşezările mai mici aflate īntr-un mediu romānesc — īn total īn peste 50 de aşezări — a avut loc o scădere sau o păstrare a numărului vorbitorilor de limba maghiară. (Absenţa creşterii numărului cunoscătorilor de limba maghiar㠗 ca de exemplu īn cazul localităţilor Traian, Băluşeşti, Ploscuţeni, Floreşti, Oneşti — īn condiţiile unui spor natural īnalt, conduce de asemenea la constatarea unei asimilări accentuate.)

Creşterea semnificativă şi univocă a numărului absolut al cunoscătorilor de limbă maghiară īntre 1930-1992 poate fi observată doar īn satele cele mai mari şi mai cunoscute — īn total īn peste 50 de aşezări — ale ceangăilor din Moldova. Creşterea a vut loc īn primul rīnd īn satele cu populaţie mai numeroasă şi etnic omogenă, īn care ameninţarea asimilării lingvistice a devenit evidentă de-abia īn ultimele decenii. (Este vorba īn general de acele aşezări īn care, după cum arată tabelul 3, cunoscătorii limbii maghiare sīnt astăzi peste 80%.) Īn multe sate numărul cunoscătorilor de limba maghiară atinge astăzi dublul numărului catolicilor īnregistraţi īn 1930, uneori chiar īl depăşeşte. Īntre satele ceangăilor de nord se poate observa o creştere doar īn cazul satului Pildeşti, īn restul aşezărilor a scăzut nu doar proporţia vorbitorilor de maghiară, ci şi numărul absolut al acestora, această insulă lingvistică maghiară aflīndu-se pe pragul dispariţiei. Situaţia ceangăilor de sud este doar cu puţin mai favorabilă, unde o creştere mai semnificativă se poate constata numai la Nicolae Bălcescu / Śjfalu şi Valea Mare / Nagypatak, precum şi la satul Gioseni. Cea mai mare parte a creşterii se datorează satelor īn bună parte etnic omogene ale ceangăilor secui, unde anumite condiţii favorabile (de ex. o mai mare apropiere de limba literară maghiară, apropierea mai mare faţă de Secuime şi caracterul mai intens al legăturilor, provenienţa mai recentă a satelor şi conştiinţa mai vie a originii etnice maghiare, absenţa populaţiei romāneşti, amintirea şcolilor maghiare din anii cincizeci etc.) au īntīrziat asimilarea lingvistică. Din această categorie fac parte douăzeci de sate: Lespezi, Luizi-Călugăra, Faraoani, Cleja, Şomuşca, Valea Rea, Ciucani, Fundu Răcăciuni, Unguri, Vladnic, Frumoasa, Pustiana, Larguţa, Coman, Ciugheşti, Tuta, Pīrgăreşti, Nicoreşti, Satu Nou, Bahna.

„Coeficientul pozitiv” al evoluţiei cunoscătorilor de limba maghiară ar putea fi cīt se poate de īnşelător dacă nu am sublinia că această creştere, datorată unui spor natural īnalt īn condiţiile unei asimilări lingvistice accentuate, generalizate astăzi, s-a produs īn cele mai multe cazuri īn ciuda acesteia. Cifrele arată o tendinţă crescătoare chiar şi īn satele īn care tinerii abia dacă mai īnţeleg ungureşte. (N.Bălcescu, Galbeni, Lilieci, Gārleni, Tg.Trotuş, Oituz, Ferestrău Oituz, Vizantea Mănăstirească etc.) Aceste numere īnsă nu mai reprezintă astăzi īntotdeauna limba maternă maghiară, nu se mai referă nici la utilizarea zilnică sau frecventă a limbii maghiare, ci dovedesc doar o oarecare cunoaştere a acesteia. Īn cazul multor aşezări este vorba de tineri, aflaţi īntr-o fază avansată de asimilare lingvistică, care īn general vorbesc romāneşte, iar īn anumite situaţii sīnt capabili să utilizeze ca a doua limbă un grai maghiar pe care nu e sigur că īl vor transmite şi urmaşilor lor. Ca urmare, această creştere a cunoscătorilor limbii maghiare īntre 1930-1992 — modestă de altfel faţă de sporul natural al populaţiei — cu cca.17 mii este deosebit de fragilă şi nu prognozează perspectivele unor creşteri viitoare. Cu şaizeci-şaptezeci de ani īn urmă graiurile maghiare locale constituiau prima limbă, cea maternă a vorbitorilor, şi exprimau īntrega complexitate a vieţii satului tradiţional. De atunci, datorită modernizării şi mobilităţii sociale crescīnde aceste graiuri şi-au pierdut semnificaţia iniţială, degradīndu-se, īn cazul tinerilor, īn cel mai bun caz, la rangul de limba „a doua”, pe care le e jenă s-o vorbească īn spaţiul public. Trebuie să fim conştienţi de faptul că atunci cīnd comparăm datele referitoare la „cunoaşterea limbii maghiare” din 1930 cu cele din 1992, comparăm calităţi diferite.

6. Cunoştinţele lingvistice şi identitatea etnică. Cīteva concluzii

Cifrele demografice de mai sus confirmă existenţa unui puternic proces de asimilare īn rīndurile ceangăilor, semnalat de lingvişti, etnografi, politologi şi publicişti, şi subliniază proporţiile sale. Limbajul cifrelor nu este īnsă potrivit pentru īnţelegerea relaţiei dintre cunoştinţele lingvistice şi conştiinţa identităţii etno-naţionale: de ce este posibil ca īn Moldova abandonarea identităţii maghiare să preceadă asimilarea lingvistică? (Nu putem ignora faptul că īn Europa există multe grupări etnice care chiar şi după asimilarea lor lingvistică īşi păstrează identitatea specifică de grup.) Oare cum se explică completa asimilare lingvistică, deosebit de rapidă, īnfăptuită doar īn cursul a unei generaţii-două, a anumitor sate ceangăieşti?

Īn final aş dori să adaug o contribuţie la problema identitară a ceangăilor din Moldova,119 diferită de cea a grupurilor etnografice maghiare din Bazinul Carpatic, cu ajutorul căreia să ne apropiem mai mult de īnţelegerea proceselor asimilaţioniste rezultate din datele prezentului studiu.

Identitatea ceangăilor din Moldova este determinată de faptul că acesta este singurul grup etnic care īn prima jumătate a secolului XIX a rămas īn afara acelor mari procese istorice care au dus la crearea naţiunii maghiare moderne (modernizarea limbii, mişcările politice şi culturale ale perioadei reformei, războiul de eliberare de la 1848) şi astfel nu s-a putut integra īn naţiunea civică maghiară. Īn ciuda identităţii lingvistice, culturale, genetice etc. evidente, ceangăii din Moldova nu posedă acele importante elemente unificatoare care caracterizează naţiunile civice.

Frapant este de exemplu că, ceangăii acordă o funcţie īnainte de toate pragmatică, comunicativă limbii maghiare, şi nu o privesc ca pe un factor cu semnificaţie simbolică creatoare a conştiinţei comunitare. Este vorba despre o atitudine care era valabilă probabil īnainte de formarea conştiinţei naţionale civice īn Europa. Īntrucīt relaţia faţă de limbă este non-ideologică, trecerea de la o limbă la alta nu este receptată ca o pierdere tragică ci mai degrabă ca un produs inevitabil al modernizării. (Ceea ce nu īnseamnă că, acest transfer lingvistic nu ar produce grave crize identiare, grave leziuni psihice.)

Funcţia simbolică a limbii, formatoare de comunitate este īmpiedicată şi de faptul că ceangăii nu sesizează similitudinea dintre graiurile vorbite īn Moldova şi limba maghiară vorbită īn Bazinul Carpatic. Datorită īmprumuturilor din limba romānă şi a influenţelor ideologice romāneşti ceangăii simt aceeaşi apropiere şi pentru limba romānă curentă ca şi pentru maghiara vorbită īn Ardeal sau īn Ungaria. Nu sīnt deloc conştienţi de faptul că diferitele dialecte maghiare sīnt variante ale aceleiaşi limbi naţionale şi că limba ceangăilor este şi ea una dintre acestea.

Limba nu joacă un rol atīt de important īn formarea conştiinţei identitare a ceangăilor din Moldova ca īn cazul maghiarilor care trăiesc īn Bazinul Carpatic. Īntre identitatea de grup a ceangăilor şi identitatea lingvistică nu există o relaţie strīnsă. Ceangăii īi simt cel mai aproape pe catolicii din celelalte sate ceangăieşti, independent dacă şi-au păstrat limba originară sau nu. Locul raportării simbolice la limbă este ocupat īnainte de toate de religia comună, respectiv de modul de viaţă comun.

Īn sīnul ceangăilor alte raportări simbolice caracteristice conştiinţei civice naţionale nu s-au format. Nu au de exemplu conştiinţa valorii naţionale a folclorului şi a culturii populare, nu ştiu că cultura tradiţională poate fi privită ca un simbol cultural al unităţii naţionale. Situaţia este similară īn privinţa originii şi istoriei comune cu maghiarii din Ungaria sau Ardeal: conştiinţa despre trecut a ceangăilor este din ce īn ce mai puţin determinată de tradiţiile populare referitoare la trecutul īndepărtat care pīnă īn secolul XX păstraseră memoria legăturilor istorice cu maghiarimea. Istoria maghiarilor din Moldova fusese strīns legată de cea a maghiarilor din Bazinul Carpatic doar pīnă īn secolul XVI, iar amintirile folcloristice ale acestui trecut īndepărtat astăzi nu mai constituie factori serioşi de identificare īn Moldova. Chiar şi īn cazul ceangăilor secui păleşte memoria originii ardelene şi scade semnificaţia legăturilor, de altfel existente şi astăzi, cu Secuimea (cum ar fi pelerinajul la Şumuleu Ciuc, relaţiile economice, rudeniile etc.).

Este īndeobşte cunoscut faptul că modalităţile de raportare simbolică necesare formării conştiinţei naţionale civice moderne au fost create peste tot īn Europa de către intelectualitate. Īn Moldova īnsă nu a putut lua naştere o intelectualitate maghiară eclezistică sau laică, care să fi putut integra īn procesul de dezvoltare naţională maghiară burgheză această populaţie ameninţată de asimilare şi care să fi putut asuma transmiterea valorilor „culturii īnalte” maghiare către ceangăii din Moldova. Īn absenţa unui sistem instituţional adecvat nu putem vorbi de cunoaşterea limbii maghiare cotidiene şi nici de scrisul şi cititul īn limba maghiară īn Moldova, or tocmai aceste condiţii lingvistice constituie baza formării identităţii unui grup etnic cu caracter maghiar.

Tīnărul stat romān creat īn 1859, devenit independent īn urma războiului ruso-turc din 1877 s-a străduit mai īntīi să asimileze lingvistic populaţia catolică a Moldovei, iar apoi, cu contribuţia intelectualităţii, să creeze şi o conştiinţă identitară romānească la ceangăi. Literatura de specialitate despre ceangăi relatează continuu de la mijlocul secolului XIX despre metodele cu care erau īmpiedicate iniţiativele de a se crea o intelectualitate şi perspectivele unui sistem instituţional maghiar īn Moldova. Autorităţile romāneşti (administraţia politică, intelectualitatea ecleziastică şi laică, iar mai nou, mass-media) au urmărit cu multă grijă ca īn zonele ceangăieşti să fie repartizaţi dascăli, preoţi, funcţionari publici educaţi īn spirit naţionalist care īn chestiunile cele mai importante privind formarea conştiinţei naţionale să transmită către mase poziţia ideologiei oficiale (de ex. că ceangăii sīnt romāni maghiarizaţi, romano-catolicii sīnt de fapt romāni catolici, limba ceangăilor este o „păsăreasc㔠de care trebuie să se ruşineze etc.).

Naşterea intelectualităţii ecleziastice catolice romāneşti se datorează creării seminarului, iar mai tīrziu tipografiei, şcolii de diaconi create de episcopia de la Iaşi, īnfiinţată īn 1884. Īn felul acesta s-a ajuns ca religie catolică, factorul esenţial al dăinuirii multiseculare a limbii şi comunităţii maghiarilor moldoveni, distincte de cea a romānilor, să devină īncepīnd cu finele secolului XIX. un instrument al romānizării. De la formarea sistemului şcolar modern de stat īn Moldova şcolile funcţionează exclusiv īn limba statului. Numeroase relatări stau mărturie faptului că dascălii acestora interziceau şi pedepseau folosirea limbii maghiare, īndemnīnd părinţii ca să vorbească cu copiii romāneşte şi īn mediul familial. (Astăzi sīnt rare situaţiile unde să mai fie nevoie de astfel de intervenţii brutale, atīta timp cīt abia mai sīnt sate unde comunicarea īntre copiii de vīrstă şcolară să aibă loc īncă īn limba maghiară.) Īn primii ani ai dictaturii comuniste, īntre 1948-1953, Uniunea Populară Maghiară a reuşit să pună īn funcţiune īn cca. 40-50 de sate şcoli īn limba maghiară, dar acestea, din motive diferite — fuseseră de obicei şcoli primare cu o īnzestrare slabă, cadrele didactice fuseseră repartizate īn Moldova mai degrabă ca sancţiune, spiritul comunist al acestora era privit cu ostilitate de populaţia credincioasă, intelectualitatea romānească locală instiga continuu populaţia īmpotriva lor, īn majoritatea satelor au avut o viaţă efemeră etc. —, nu au avut un rol semnificativ īn formarea identităţii naţionale.

Istoria ceangăilor din Moldova, īn special evoluţia separată īn cursul veacurilor XIX-XX, explică specificul procesului de asimilare care a avut loc īn sīnul comunităţii ceangăilor. Īntrucīt nu există o legătură strīnsă īntre folosirea limbii şi conştiinţa identităţii comunitare, cifrele care exprimă cele două tipuri de asimilare trebuie tratate separat.

Īn privinţa cunoaşterii limbii maghiare consider cifra de 62 de mii de suflete ca reală, bazată pe cercetări de teren cu distribuţie pe sate (deci lesne controlabile). Deşi nu este vorba de date oficiale, ci de o evaluare efectuată pe baza măsurătorilor de teren, cunoaşterea acestora este importantă, pentru că īn timp ce poziţia oficială romānească susţine „varianta zero”, considerată a fi dovedită prin recensăminte,120 specialiştii maghiari şi străini, interesaţi de problema reală totuşi a ceangăilor, nu posedă nici un fel de date utilizabile. Cifrele apărute īn ultimele decenii īn discursul politic şi publicistic fuseseră total nefondate şi oscilaseră īntre valori extreme. (Estimările globale oscilaser㠗 īn funcţie de poziţia politică, respectiv de concepţia personală a emiţătorului privind „soluţionarea” problemei ceangăilor — undeva īntre 4 mii şi 400 de mii de suflete.) Cred că, īn asemenea condiţii, şirul de date cu distribuţie pe satele ceangăieşti are, īn lipsa altor informaţii, o „utilitate” socială şi ştiinţifică.

Īn privinţa identităţii ceangăilor din Moldova nu ne putem aventura īn estimări cantitative. Acea stare incertă, confuză şi contradictorie a conştiinţei de sine pe care o traversează azi ceangăii din Moldova nu poate fi exprimată prin limbajul cifrelor, surprinderea profundă a fenomenului fiind eventual posibilă doar prin analize de caz individuale. Aceasta, fireşte, īnseamnă totodată că datele referitoare la compoziţia etnică a recensămintelor secolului XX, care īn 1992 au ajuns din nou la „varianta zero”, nu spun de fapt nimic despre această situaţie. q

BIBLIOGRAFIE

ALMANAHUL “Presa Bună”, 1995. Iaşi (Almanahul Episcopiei Romano-Catolice de la Iaşi)

AUNER Kįroly, 1908 A romįniai magyar telepek történeti vįzlata (Schiţa istorică a aşezărilor maghiare din Romānia), Temesvįr

BAKER, Robin, 1997 On the Origine of the Moldavian Csįngos. The Slavonic and East European Review Vol. 75. No. 4. 658-680.

BENDA Kįlmįn, red., 1989 Moldvai csįngó magyar okmįnytįr, I-II. (Documente ale ceangăilor maghiari din Moldova), Budapest

BENKŐ Lorįnd, 1990 A csįngók eredete és települése a nyelvtudomįny szemszögéből (Originea şi aşezarea ceangăilor din punctul de vedere al lingvisticii), Budapest (A Magyar Nyelvtudomįnyi Tįrsasįg Kiadvįnyai. 188.)

BUCUR, Ioan Micu, 1997 Īncercări violente de maghiarizare a „ceangăilor” romāni. 1944-1997. Bucureşti

CĂLINESCU, Gheorghe, red., 1925-1939 Diplomatarium Italicum. Documenti raccolti negli archivi italiani. I-IV. Roma, Vol.1. (1925); Vol.2 (1930); Vol.3 (1934); Vol.4. (1939)

CĀNDEA, Romulus, 1917 Catolicismul īn Moldova īn secolul al XVII-lea. Sibiu (Nagyszeben)

CSOMA Gergely - BOGDĮNFALVY Jįnos, 1993 Népszįmlįlįs a moldvai csįngó falvakban (Recensămīntul īn satele ceangăilor din Moldova), In: Halįsz Péter red.: “Megfog vala apóm szokcor kezemtül…” Tanulmįnyok Domokos Pįl Péter emlékére. Budapest, 165-167.

DOMOKOS Pįl Péter, 1931 A moldvai magyarsįg (Maghiarimea din Moldova), Csķksomlyó (ed. 5-a, lărgită: Budapest 1987.)

DOMOKOS Pįl Péter, 1938 A moldvai magyarsįg történeti szįmadatai (Statistica istorică a maghiarilor din Moldova) Hitel 295-308. (Ediţie nouă neschimbată: Honismeret anul XIV., 1986. Nr.3. 16-22.)

ELEKES Lajos, 1940 A romįn fejlődés alapvetése (Fundamentarea dezvoltării romāneşti), Szįzadok 278-313., 361-404.

GUNDA Béla, 1988 A moldvai magyarok eredete (Originea maghiarilor din Moldova), Magyar Nyelv nr.1, 12-24.

GYÖRFFY Istvįn, 1942 A romįniai magyarsįg sorsa (Soarta maghiarilor din Romānia), In: Magyar nép - magyar föld. Budapest, 450-465.

HAJDŚ Mihįly, 1980 Az 1646-47. Évi Bandinus féle összeķrįs névstatisztikįi (Statisticile nominale ale conscrierii Bandinus din 1646-47), Budapest (Magyar Személynévi Adattįrak 30.)

HALĮSZ Péter, 1992 A moldvai magyarok Romįnia Nagy Földrajzi Szótįrįban (1898) (Maghiarii din Moldova īn Marele Dicţionar Geografic al Romāniei 1898), Honismeret anul XX. nr.4. 56-59.

HORVĮTH Antal, 1994 Strămoşii catolicilor din Moldova. Documente istorice. 1227-1702. Sf.Gheorghe

IORDAN, Iorgu, 1963 Toponimia romānească. Bucureşti

IORDAN, Iorgu, 1983 Dicţionar al numelor de familie romāneşti. Bucureşti

JERNEY Jįnos, 1851 Keleti utazįsa a “Magyarok” őshelyeinek kinyomozįsa végett. 1844-1845. (Călătoria răsăriteană īn scopul cercetării locurilor de baştină ale “Maghiarilor”, 1844-1845), Pest, I-II.

KÓS Kįroly, Dr. - SZENTIMREI Judit - NAGY Jenő, Dr., 1981 Moldvai csįngó népművészet (Arta populară a ceangăilor din Moldova), Bukarest

LAHOVARI, George Ioan - BRĂTIANU, C. I. - TOCILESCU, Grigore G., 1898-1902 Marele Dicţionar Geografic al Romāniei. I-V. Bucureşti

LECCA O. G., 1937 Dicţionar istoric, arheologic şi geografic al Romāniei. Bucureşti

LÜKŐ Gįbor, 1936 A moldvai csįngók. I. A csįngók kapcsolatai az erdélyi magyarsįggal (Ceangăii din Moldova.I. Legăturile ceangăilor cu maghiarii din Transilvania), Budapest (Néprajzi Füzetek 3.)

MAKKAI Lįszló, 1936 A milkói (kun) püspökség és népei (Episcopia /cumană/ de Milcov şi populaţiile sale), Debrecen

MANUILĂ, Sabin, 1938 Recensămāntul general al populaţiei Romāniei din 29. decemvrie 1930. II. Bucureşti

MĂRTINAŞ, Dumitru, 1985 Originea ceangăilor din Moldova. Bucureşti

MIKECS Lįszló, 1941 Csįngók (Ceangăii), Budapest (ed.reprint 1989)

MIKECS Lįszló, 1943 A Kįrpįtokom tśli magyarsįg (Maghiarimea de dincolo de Carpaţi), In: Deér József-Gįldi Lįszló red.: Magyarok és romįnok. I. budapest, 441-507.

MUNKĮCSI Bernįt, 1902 A moldvai csįngók eredete (Originea ceangăilor din Moldova), Etnographia 433-440.

NĂSTASE, Gh. I., 1934, 1935 Ungurii din Moldova la 1646 dup㠓Codex Bandinus”. Arhivele Basarabiei VI. (1934) 397-414. şi VII. (1935) 74-88.

RACOVIŢĂ, Ortensia, 1895 Dicţionar geografic al jud. Bacău. Bucureşti

RECENSĂMĀNTUL populaţiei şi locuinţelor din 7 ianuarie 1992. Structura etnică şi confesională a populaţiei. Bucureşti, 1995

ROSETTI, Radu, 1905 Despre ungurii şi episcopiile catolice din Moldova. Bucureşti

RUBINYI Mózes, 1901 A moldvai csįngók mśltja és jelene (Trecutul şi prezentul ceangăilor din Moldova), Etnographia 115-124., 166-175.

SZABADOS Mihįly, 1989 A moldvai magyarok a romįn népszįmlįlįsok tükrében (Maghiarii din Moldova īn lumina recensămintelor romāneşti), In: Magyarsįgkutatįs. A Magyarsįgkutató Intézet Évkönyve. Budapest, 89-102.

SZABÓ T. Attila, 1959 A moldvai csįngó nyelvjįrįs kutatįsa (Cercetarea graiului ceangăilor din Moldova), Magyar Nyelvjįrįsok V. Budapest 3-38. (In: Nyelv és irodalom. V. Bukarest, 1981. 482-527., 599-609.)

TĮNCZOS Vilmos, 1997 Hįnyan vannak a moldvai csįngók? (Cīţi sīnt ceangăii din Moldova?), Magyar Kisebbség, an III. 1-2. 370-390.

TREBICI, Vladimir, 1995 Demografie contemporană. Academia Romānă, Centrul de cercetări demografice. Bucureşti

TREBICI, Vladimir, 1996 Minorităţile naţionale din Romānia: prezent şi estimaţie prospectivă. Revista de Cercetări Sociale. Anul 3. 1. 106-123.

VARGA E. Įrpįd, 1998 Hiteles vagy harci statisztika? Az 1992. januįri romįniai népszįmlįlįs kérdőjelei (O statistică reală sau de luptă? Semnele de īntrebare ale recensămīntului din ianuarie 1992 din Romānia), In: Fejezetek a jelenkori Erdély népesedéstörténetéből. Budapest, 220-239.

VERESS Endre, 1934 A moldvai csįngók szįrmazįsa és neve (Originea şi numele ceangăilor din Moldova), Erdélyi Mśzeum XXXIX, 29-64.

NOTE

1. Titlul original al studiului a fost: A moldvai csįngók lélekszįmįról (Despre numărul ceangăilor din Moldova), apărut īn: Pozsony Ferenc (coord.): Csįngósors. Moldvai csįngók a vįltozó időben. Budapest, Teleki Lįszló Alapķtvįny, fără an [1999], 7–32. p.

2. Īn acest sens vorbesc următoarele lucrări: LAHOVARI et alii 1898-1902, ROSETTI 1905, AUNER 1908, NĂSTASE 1934/1935. Din literatura internaţională de specialitate aş dori să scot īn evidenţă studiul recent al lui Robin Baker. Īn legătură cu problemele disputate, autorul bine informat ne pune la dispoziţie cele mai importante argumente lingvistice, etnografice şi istorice, apoi ajunge la concluzia că primele valuri ale ceangăilor au fost colonizate īn evul mediu īn Moldova de către regii unguri. (BAKER 1997) Originea maghiară a ceangăilor este negată doar de lucrările pseudo-ştiinţifice ale ideologiei statului naţional romān. (de ex. MĂRTINAŞ 1985, BUCUR 1997.)

3. Amintim doar cīteva lucrări de specialitate care dezvăluie fapte istorice sau conţin informaţii lingvistice referitoare la denumiri geografice sau patronimice pe baza cărora poate fi formulată o astfel de ipoteză ştiinţifică. De exemplu: RACOVIŢĂ 1895, LAHOVARI et alii 1898-1902, CĀNDEA 1917, LÜKŐ 1936, MAKKAI 1936, LECCA 1937, NĂSTASE 1934-1935, MIKECS 1941 şi 1943, IORDAN 1963 şi 1983, HAJDU 1980, BENKŐ 1990 etc.

4. De exmplu, denumiri de tipul Ungureni, Secueni, Slobozia, Bejenari etc.

5. BENKŐ 1990. 6., GUNDA 1988. 12-13., SZABÓ T. 1981. 520.

6. LÜKŐ 1936, MIKECS 1941

7. BENKŐ 1990

8. JERNEY 1851, MUNKĮCSI 1902, VERESS 1934

9. RUBINYI 1901, DOMOKOS 1931, GUNDA 1988

10. AUNER 1908, LÜKŐ 1936, NĂSTASE 1934, MIKECS 1941 şi 1943, BENDA 1989, BENKŐ 1990

11. LÜKŐ 1936, NĂSTASE 1934, MIKECS 1941 şi 1943, BENDA 1989

12. BENKŐ 1990

13. LÜKŐ 1936, MIKECS 1941

14. MĂRTINAŞ 1985, BUCUR 1997

15. Vezi: CĂLINESCU 1925-1939, DOMOKOS 1987, BENDA 1989, HORVĮTH 1994

16. ROSETTI 1905, VERESS 1934, LÜKŐ 1936, MIKECS 1943, BENKŐ 1990

17. KÓS - NAGY - SZENTIMREI 1981

18. DOMOKOS 1938, MIKECS 1941, BENDA 1989

19. MIKECS 1941. 246.

20. ELEKES 1940. 371., MIKECS, ibidem.

21. MIKECS 1941. 168-178., BENDA 1989. 35-37.

22. MIKECS 1941. 158-165.

23. KÓS - NAGY - SZENTIMREI 1981. 17-22.

24. SZABÓ T. 1981. 518.

25. LÜKŐ 1936, SZABÓ T. 1981.

26. Studiul de specialitate al lui Szabados Mihįly publicat īn Analele pe 1989 a Institutului de Hungarologie (SZABADOS 1989) a fost scris īncă īnainte de recensămīntul din 1992. Autorul care īşi baza studiul pe recensămintele romāneşti, nu dispunea de nici un fel de date după 1930, fiind nevoit să recurgă la estimări inclusiv īn privinţa numărului absolut al catolicilor din Moldova.

27. Conscrierile bisericeşti din secolul XVII şi īnceputul secolului XVIII — cu excepţia celei a lui Bandinus, relativ exact㠗 aveau lipsuri importante, numărul maghiarilor din Moldova fiind probabil mereu mai mare faţă de cel publicat. Datele acestora au fost adunate pentru prima oară de Domokos Pįl Péter. (DOMOKOS 1938.)

28. La sfīrşitul lucrării sale (78-83.), Auner īnsumează numărul catolicilor pe baza schematismului din 1902 a diecezei de Iaşi, dar ia īn considerare numai satele care figurează īn cartea sa sau cele īn care numărul catolicilor depăşea cifra de 100. Din această cauză numărul final (64601) publicat de autor este mult mai mic faţă de numărul real al catolicilor din Moldova din acea vreme. Cifrele publicate de el sīnt preluate apoi de literatura ulterioară (de ex. Mikecs). Considerăm ca autentică cifra de 88803 de suflete publicată de recensămīntul din 1899, ţinīnd cont totuşi de faptul că aceasta cuprindea şi catolicii aflaţi temporar īn Moldova pentru diferite munci (exploatări forestiere, construcţii de cale ferată, exploatări de sare etc.), veniţi din Monarhia Austro-Ungară. Recensămīntul īi cuprindea şi pe greco-catolicii veniţi din Ardeal (aceştia treceau treptat la ortodoxie) şi pe cca. două mii de muncitori forestieri italieni. (GYÖRFFY 1942. 459.)

29. SCĂRLĂTESCU, I.: Statistica demografică a Romāniei. Extras din Buletinul Statistic al Romāniei. 1921. Nr. 6-7. 55., 70. Recensămīntul din 1912 constată existenţa a 97771 de catolici pe teritoriul Moldovei, din care doar 77227 de suflete erau de cetăţenie romānă. Numărul cetăţenilor străini era de 19429 suflete (din care 8226 erau cetăţeni maghiari), iar 1103 de catolici au fost declaraţi apatrizi. Este de presupus că o parte a catolicilor care se aflau temporar la lucru īn Moldova (de ex. secuii) s-au reīntors ulterior īn patrie, dar şi numărul străinilor stabiliţi definitiv īn Moldova şi asimilaţi la ceangăi putea fi semnificativ. Majoritatea greco-catolicilor proveniţi din Ardeal au trecut la ortodoxie şi au fost asimilaţi de populaţia romānească. Aceste mişcări demografice sīnt imposibil de cuantificat.

30. Vezi: MANUILĂ 1938. Fără Bucovina şi — fireşte — Basarabia. Numărul catolicilor din Moldova īn distribuţie pe aşezări avīnd ca sursă datele recensămīntului din 1930 sīnt publicate de DOMOKOS Pįl Péter (1987. 521-535.) preluate din Recensămāntul general al populaţiei Romāniei din 29 Decemvrie 1930, Vol. II. neam, limbă maternă, religie. Bucureşti, 1938.).

31. Īn judeţele din Moldova, īn cuprinsul graniţelor administrativ-teritoriale de astăzi, trăiesc īn total 243133 de catolici (Bacău: 125805, Neamţ: 62374, Iaşi: 39627, Vaslui: 6924, Vrancea: 5075, Galaţi: 2463 şi Botoşani: 865 suflete. Īn această cifră intră şi datele localităţii Ghimeş, decupată la īnceputul anilor şaizeci din Harghita şi alipită judeţului Bacău. Cei 3095 de catolici (respectiv, 2933 de maghiari) recenzaţi īn 1992, nu pot fi īncadraţi īn rīndurile ceangăilor. De asemenea, din cifra totală lipsesc cei 9542 de catolici ai judeţului Suceava, īntrucīt teritoriul judeţului aparţine aproape integral de vechea Bucovină, şi a căror date lipsesc din totalul publicat īn 1930 referitor la Moldova. Astăzi peste jumătate din catolicii judeţului Suceava (4882 de suflete) sīnt de etnie poloneză, germană şi ucraineană, deci nu au legătură cu ceangăii.

32. Recensămīntul din 1992 a consemnat 79337 de romano-catolici de naţionalitate romānă īn Ardeal. Majoritatea lor trăiau īn mediu urban īn zonele industriale din sudul Ardealului — īn judeţele Timiş (14436), Braşov (9835), Hunedoara (9119), Caraş-Severin (6269), Arad (5742), Sibiu (2000) — şi īn Secuime, īn judeţele Harghita (3357), Covasna (2829), Mureş (2091). Īntrucīt ţinta imigraţiei populaţiei romāneşti din Moldova din ultimele decenii era tocmai această zonă a Ardealului, putem presupune īn mod justificat că majoritatea celor 80 de mii de catolici stabiliţi īn Ardeal care s-au declarat romāni sīnt de origine ceangăiască, restul provenind din rīndurile maghiarilor, germanilor, slovacilor etc. ardeleni asimilaţi. Despre prezenţa ceangăilor din Moldova īn Ardeal putem afla şi din relatările bisericeşti. La sud de Carpaţi, ţinta principală a stabilirii ceangăilor era zona petroliferă din jurul Ploieştiului, zona portuară a Constanţei şi īnsăşi capitala, Bucureşti.

33. Mai mulţi cercetători maghiari au subliniat meritele acestora. Vezi, de exemplu: SZABADOS 1989, HALĮSZ 1992.

34. Population de la Moldavie, 1859. Bucureşti, f. an.

35. LAHOVARI et alii 1898-1902. Vol. I-V.

36. Atenţia cercetătorilor maghiari a fost atrasă mai ales de datele demografice (DOMOKOS 1938 şi 1987, SZABADOS 1989), īn alte privinţe — cum ar fi cea a toponimicelor din Moldova — prelucrarea fiind amīnată. Īn studiul său din 1938 īn care analizează evoluţia numerică a maghiarilor din Moldova, Domokos Pįl Péter trece īn revistă, pe baza dicţionarului, 71 de aşezări moldoveneşti īn care trăiesc (şi) maghiari, publicīnd numărul total al populaţiei, respectiv repartiţia pe naţionalităţi, (DOMOKOS 1938) şi titlurile de dicţionar referitoare la satele ceangăieşti īn A moldvai magyarsįg [Maghiarimea din Moldova] (DOMOKOS 1987. 119-124.)

37. După calculele lui Szabados Mihįly īn cele 31 de comune ale judeţelor Bacău şi Roman īn care Marele Dicţionar Geografic consemnează prezenţa etnicilor maghiari, proporţia maghiarilor a scăzut īn ultimele patru decenii ale secolului XIX. de la 89,6% la 71,1%, ceea ce īnseamnă c㠄īn treizeci şi cinci de ani o treime din maghiari au devenit romāni”. (SZABADOS 1989. 94-95.) Datele din 1859 privind naţionalitatea Szabados le raportează la īntrega populaţie catolică a celor două judeţe (89,6%) şi deoarece nu posedă astfel de date de la recensămīntul din 1899, numai prin calculele efectuate pe baza datelor celor 31 de sate amintite de Marele Dicţionar Geografic a putut ajunge la proporţia de 71,1%. Dacă am lua īnsă īn calcul īntregul teritoriu al judeţelor de mai sus am putea ajunge la o proporţie a asimilării şi mai pronunţată: conform Dicţionarului, dintr-o populaţie catolică a judeţului Roman de 23123 de suflete 8728 sīnt consideraţi maghiari (faţă de 94,6% īn 1859, doar 37,7%), iar din cei 35489 de catolici ai judeţului Bacău doar 15538 de suflete (faţă de 86,6% doar 43,7%). Asimilarea īnsă nu era nici pe departe atīt de accentuată: sursa nu pomeneşte de o serie de sate cu populaţie compact maghiară, după cum şi populaţia maghiară a satelor din diasporă, ignorate aici, era semnificativă. Aceste lipsuri ale Dicţionarului sīnt sesizate de Domokos Pįl Péter care īn studiul său publicat īn Hitel vorbeşte de 71 aşezări moldoveneşti unde trăiesc maghiari (DOMOKOS 1938. 304-308.) Lista cuprinzīnd mai multe sute de sate, respectiv harta anexată de Lükő Gįbor (LÜKŐ 1936) nu sīnt exacte, acesta omiţīnd să semnaleze prezenţa maghiară īn multe locuri unde aceştia trăiesc īncă şi astăzi, respectiv semnalīnd populaţie maghiară şi acolo unde prezenţa acesteia este īndoielnică. Deşi este vorba de informaţii provenite din surse oficiale, condiţiile estimărilor Marelui Dicţionar Geografic sīnt necunoscute: nu ştim, din populaţia catolică a unui sat de ceangăi, pe baza căror criterii au fost identificaţi o parte maghiari, o parte romāni. Īn cursul estimărilor referitoare la proporţiile asimilării trebuie să ţinem cont şi de faptul că numărul total al catolicilor recensămīntului din 1899 cuprindea şi pe etnicii nemaghiari veniţi după 1859 din Ardeal.

38. Referitor la aceasta vezi calculele lui Szabados Mihįly. (1989. 91-93.)

39. Unii pun sub semnul īntrebării pīnă şi autenticitatea datelor referitoare la apartenenţa confesională a recensămīntului din 1992, atīta timp cīt reprezentanţii ai bisericii catolice din Moldova declaraseră īn mai multe cazuri că recenzorii īi trecuseră pe enoriaşii catolici drept ortodocşi. Chiar dacă au avut loc astfel de cazuri, rezultatul final nu a fost influenţat īn mod semnificativ, īntru-cīt diferenţa dintre statisticile interne ale bisericii (vezi almanahul „Presa Bun㔠editat anual de Episcopia din Iaşi) şi datele recensămīntului a fost nesemnificativă.

40. Studiul demografic amintit (SZABADOS 1989) relevă faptul că recensămīntul din 1930 semnalează existenţa unei populaţii de limbă maternă, respectiv de „originea etnic㔠maghiară acolo unde catolicii trăiesc īntr-o diasporă mai mult sau mai puţin asimilată, ignorīnd īn acelaşi timp existenţa unor populaţii maghiare masive care trăiesc īn bloc īn Moldova.

41. După cel de al doilea război mondial au apărut următorele lucrări etnografice ale căror obiect erau ceangăii: BOSNYĮK Sįndor: A moldvai magyarok hitvilįga. (Credinţele religioase ale maghiarilor din Moldova) Budapest, 1980. (Folklór Archķvum 12.); DOMOKOS Pįl Péter - RAJECZKY Benjamin: Csįngó népzene. I-III. (Folclorul muzical al ceangăilor) Budapest, 1956, 1961, 1991.; FARAGÓ József - JAGAMAS Jįnos: Moldvai csįngó népdalok és népballadįk. (Cīntecele şi baladele populare ale ceangăilor din Moldova) Bukarest, 1954.; HALĮSZ Péter, īn red..: „Megfog vala apóm szokcor kezemtől...Tanulmįnyok Domokos Pįl Péter emlékére” („Mă prinsese tata adesea de mīnă…Studii dedicate memoriei lui Domokos Pįl Péter.”) Budapest, 1993.; HEGEDŰS Lajos: Moldvai csįngó népmesék és beszélgetések. Népnyelvi szövegek moldvai telepesektől. (Basme populare şi convorbiri ceangăieşti. Texte de limbă populară ale coloniştilor moldoveni.) Budapest, 1952.; KALLÓS Zoltįn: Balladįk könyve. (Cartea baladelor) Bukarest, 1970.; Ibidem.: Śj guzsalyam mellett. Egy klézsei asszony énekei. (Cīntecele unei femei din Cleja) Bukarest, 1973.; Ibidem: Ez az utazó levelem. Balladįk śj könyve. (Noua carte a baladelor) Budapest, 1996.; Dr. KÓS Kįroly - SZENTIMREI Judit - Dr. NAGY Jenő: Moldvai csįngó népművészet. (Arta populară a ceangăilor din Moldova) Bukarest, 1981.; PÉTERBENCZE Anikó, īn red: „Moldovįnak szķp tįiaind születem ...” Magyarorszįgi csįngó fesztivįl és konferencia. (Festivalul şi conferinţa ceangăilor din Ungaria) Jįszberény, 1993.; POZSONY Ferenc: Szeret vize martjįn. Moldvai csįngómagyar népköltészet. (Poezia populară a ceangăilor maghiari din Moldova) Kolozsvįr, 1995.; SERES Andrįs - SZABÓ Csaba: Csįngómagyar daloskönyv. Moldva 1972-1988. (Cartea de cīntece ale ceangăilor maghiari din Moldova) Budapest, f.an.; TĮNCZOS Vilmos: Gyöngyökkel gyökereztél. Gyimesi és moldvai archaikus imįdsįgok. (Rugăciuni arhaice din Moldova şi Ghimeş) Csķkszereda, 1995.; VERESS Sįndor: Moldvai gyűjtés. (Culegere moldovenească) Budapest, 1989. (Magyar Népköltési Gyűjtemény XVI.); VIGA Gyula īn red.: Tanulmįnyok és közlemények a moldvai magyarokról. A Néprajzi Lįtóhatįr tematikus szįma. (Studii şi communicate despre maghiarii din Moldova) III. évf. 1994. 1-2. Facem abstracţie de lucrările de istorie, lingvistică, reportajele literare sau volumele de beletristică. Cei interesaţi de subiect pot găsi noi date bibliografice īn caietul īntocmit de HALĮSZ Péter (A moldvai magyarsįg bibliogrįfiįja. /Bibliografia maghiarilor din Moldova/ Budapest, 1996), care proiectează posibilitatea prelucrării bibliografice integrale, ştiinţifice a literaturii despre ceangăi..

42. O parte a acestora — cel puţin 15 mii de suflete — sīnt rezidenţi străini. (Vezi şi datele din 1912).

43. Acesta este numărul catolicilor consideraţi maghiari de Marele Dicţionar Geografic al Romāniei īn 19 sate ale judeţului Bacău şi 12 sate ale judeţului Roman. (SZABADOS 1989. 94.) Dincolo de aceştia trăiau īncă persoane cu limba maternă maghiară şi īn alte cīteva localităţi ( de exemplu īn satele din jurul Tīrgu Ocnei) despre care Dicţionarul nu vorbeşte. Aceste aşezări — adesea pur maghiare — sīnt menţionate corect de Domokos Pįl Péter (DOMOKOS 1938. 304-308.). Īn majoritatea acestor sate limba maghiară a supravieţuit pīnă astăzi. (Vezi tabelul 3.) Numărul vorbitorilor de limba maghiară la īnceputul veacului trecut a fost aşadar mult mai ridicat decīt cel publicat īn Dicţionar.

44. Din care cetăţeni romāni 77227 de suflete (3,6%), cetăţeni străini 19429 (0,9%, din care cetăţeni maghiari 8226, adică 0,4%), apatrizi 1103 (0,1%), de origine necunoscută 12 (0,0%).

45. Sursa: SCĂRLĂTESCU, I.: Statistica demografică a Romāniei. Extras din Buletinul Statistic al Romāniei. 1921. Nr. 6-7. 55. 70. p.

46. Date referitoare la limba maternă. De naţionalitate maghiară au fost declaraţi īn acelaşi timp 20964 locuitori.

47. Sursa: MANUILĂ 1938.

48. După originea etnică

49. Recensămāntul general al Romāniei din 1941 6 aprilie. Date sumare provizorii. Bucureşti, 1944. XI. p.

50. După limba maternă.

51. GOLOPENŢIA A. - GEORGESCU, D. C.: Populaţia Republicii Populare Romāne la 25 ianuarie 1948. Rezultate provizorii ale recensămāntului. Extras din Probleme Economice. 1948. Nr. 2. 38.

52. După īmpărţirea administrativ-teritorială a anului 1992, fără judeţul Suceava şi localitatea Ghimeş.

53. După naţionalitate. După limba maternă cca.15 mii de suflete. (După īmpărţirea administrativ-teritorială din 1992, īntre 1956-1977 dispunem doar de datele privind naţionalitatea. Datele referitoare la limba maternă īn 1956 şi 1966 privesc doar nivelul regiunilor din acea vreme.)

54. După īmpărţirea administrativ-teritorială a anului 1992, fără judeţul Suceava şi localitatea Ghimeş.

55. Date referitoare la naţionalitate. După limba maternă cca. 7 mii de suflete.

56. Fără judeţul Suceava şi localitatea Ghimeş.

57. Date referitoare la naţionalitate.

58. Fără judeţul Suceava şi localitatea Ghimeş.

59. Fără judeţul Suceava şi localitatea Ghimeş.

60. Date referitoare la naţionalitate. (După limba maternă 3118 de suflete.) Dintre aceştia numărul catolicilor este de 1826.

61. Sursa: Recensămāntul populatiei şi locuinţelor din 7 ianuarie 1992. Structura etnică şi confesională a populaţiei. Bucureşti, 1995.

62. Īn presă a apărut o serie de reportaje de la faţa locului potrivit cărora corectitudinea recensămīntului din 1992 este contestabilă. Īn publicaţia Felebarįt din Cluj (1992/1-2.), īn Romįniai Magyar Szó din Bucureşti (11-12 apr. 1992, Supliment pag. b) şi īn Kapu (1992, nr.5, 53-55) Vetési Lįszló relatează despre recensămīntul de la Lespezi. Autorii Csoma Gergely şi Bogdįnfalvy Jįnos care s-au aflat la faţa locului īn timpul recensămīntului, exemplifică prin cazuri concrete propaganda antimaghiară ordonată de sus a preoţimii catolice din Moldova şi abuzurile flagrante ale recenzorilor (1993. 165-167.) Numărul din 23 aprilie 1992 a cotidianului Romįniai Magyar Szó publică protestul Uniunii Ceangăilor Maghiari din Moldova. Despre acţiunile de īntimidare īndreptate īmpotriva ceangăilor relatează folcloristul Kallós Zoltįn la 24 ianuarie 1992 īn emisiunea Panorama a Televiziunii Maghiare. Mai multe ziare au publicat protestul recenzoarei Percă Margareta din Săboani, prin care dezvăluie, printre altele, rolul bisericii catolice din Moldova īn acest sens: „Īncepīnd din 1 ianuarie 1992 reprezentantul Episcopiei Romano-catolice din Iaşi şi preotul comunei au somat īn mod repetat şi consecvent populaţia să se declare la recensămīnt neapărat de naţionalitate romānă. Argumentul lor era că denumirea de romano-catolic provine din cea de romān. Agitaţia iniţiată īn rīndul populaţiei a culminat la 6 ianuarie 1992 cīnd preotul i-a ameninţat pe enoriaşi spunīndu-le că dacă nu se vor declara romāni, se va putea pune din nou problema strămutării populaţiei maghiare din Moldova ca īn 1940. Drep protest īmpotriva acestui amestec grosolan din partea unei instituţii care are o puternică influenţă asupra populaţiei satului şi al cărui scop evident este de a falsifica rezultatele recensămīntului, īn dimineaţa zilei de 7 ianuarie 1992 mi-am predat mapa de recenzor la primăria satului.”

(Romįniai Magyar Szó, 22 ian. 1992., p.3.) Propaganda şi intimidarea desfăşurate de mijloacele mass media, preoţimea catolică şi intelectualitatea locală a contribuit īn mod decisiv la faptul că ceangăii cu o identitate fragilă să se declare romāni. Cu această ocazie a reuşit preoţimea catolică să răspīndească ideea că religia romano-catolică īnseamnă de fapt „romāno-catolică”. Există de asemenea informaţii despre instruirea recenzorilor ca aceştia să completeze fişele cu creionul, respectiv să nu īnregistreze pe nimeni ca maghiar. Dispariţia totală a etnicului maghiar din evidenţe se datorează, pe līngă procesul de asimilare real, unei psihoze artificial create şi manipulărilor săvīrşite cu prilejul recensămīntului. După ce prezintă neregulile recensămīntului din 1992 din Moldova, Varga E. Įrpįd, ajunge la următoarea concluzie: „Poate fi consoderată o certitudine că īn urma presiunilor autorităţilor şi a bisericii īn satele ceangăilor maghiari toţi, fără excepţie, au fost īnregistraţi cu limba maternă şi naţionalitatea romānă.” (VARGA 1998. 225.) (După cum semnalasem anterior, īn satele ceangăilor recensămīntul a consemnat doar 525 de catolici maghiari.)

63. Datele privind grosul estimărilor au fost publicate deja (TĮNCZOS 1997 şi 1998), scopul prezentului studiu fiind interpretarea şi aşezarea datelor īn perspectivă istorică.

64. Nu avem date de exemplu despre satele Fāntănele[-Noi] din judeţul Iaşi (īn 1992-ben 249 de locuitori catolici şi 1800 de ortodocşi) şi Iazu Vechi (272 ortodocşi şi 56 catolici), pe care Domokos Pįl Péter īi consider㠄maghiari puri” (DOMOKOS 1987. 255.) Īn cel de-al doilea sat lingviştii clujeni găsiseră īncă īn anii cincizeci vorbitori de limbă maghiară (SZABÓ T. 1981. 518.). Recensămīntul din 1930 consemnase īn satul montan Podul Şchiopului din judeţul de atunci Putna (astăzi Vrancea) 185 de romano-catolici şi 266 (!) de persoane cu limba maternă maghiară.

65. Tabelul cuprinde acele aşezări care īn care se mai vorbeşte limba maghiară. Datele acelor părţi de sate care la recensămīnt (şi ocazional şi īn literatura de specialitate) sīnt, nu īntotdeauna īn mod justificat considerate ca sate independente, nu apar īn mod independent, ci au fost īnsumate la acele sate cărora aparţin. (De ex. īn cazul părţilor satelor Valea Seacă, Luizi Călugăra, Vladnic etc.). Īn cazul opus īns㠗 dacă recensămintele au cumulat datele aşezărilor independente — ne-am străduit să le publicăm separat. (De ex. satele anexate la Faraoani şi Valea Mare, Tārgu Ocna sau Slănic Moldova etc.)

66. Date ale recensămīntului.

67. Date ale recensămīntului.

68. Date estimate la faţa locului. Īn cazul unor sate cifra adunată cu semnul + īi semnifică pe ortodocşii vorbitori de limba maghiară.

69. Date calculate pe baza estimării cunoscătorilor limbii. Semnifică totodată gradul avansat de asimilare lingvistică īn satul respectiv.

70. Date ale recensămīntului.

71. Fără populaţia ortodoxă vorbitoare de limba maghiară. (Īn cazuri similare idem).

72. Sub numele de Secătura.

73. Recensămīntul din 1930 consemnează separat părţile Albeni, Buchila, Dămuc, Valea de Sus, Floreşti, Frăsinoaia şi Rujinca ale comunei Valea Seacă. Īn 1992 numai Buchila mai figurează separat.

74. Sub denumirea de Ferdinand.

75. Ţigani vorbitori de limba maghiară de religie ortodoxă şi penticostală.

75a. Datele satelor Faraoani şi Valea Mare īn recensămīntul din 1992 sunt cumulat prezentate (total 5400 locuitori catolici şi 51 locuitori ortodocşi).

76. Document bisericesc (ALMANAHUL 1995. 135.)

77. Incluzīnd locuitorii părţilor Costiţa, Valea-Dragă, Valea de Jos (Mare) şi Valea de Sus.

78. Gārlenii de Sus (Rįcsila) face parte de fapt (din punct de vedere bisericesc, de ex.) din Lespezi.

79. Berdila face parte din satul Gura Văii, aparţinătoare comunei Racova. Nici recensămīntul din 1930, nici cel din 1992 nu menţionează separat datele acesteia, dar este bine ştiut că majoritatea catolicilor īnregistraţi la Gura Văii trăiesc īn Berdila.

80. Nu mai cunosc limba maghiară decīt cei care au venit din satele catolice din īmprejurimi prin căsătorie.

81. Īmpreună cu părţile Corhana şi Osebiţi care figurează separat īn evidenţele recensămintelor.

82. Vezi mai sus notele referitoare la Valea Mare.

83. Date provenite din documente bisericeşti (ALMANAHUL 1995. 121.). Recensămīntul din 1992 īnsumează datele comunelor Faraoani şi Valea Mare (īn total 5400 catolici, 51 ortodocşi).

84. Īmpreună cu Alexandrina, parte consemnată separat a satului.

85. Sub denumirea de Valea Rea.

86. Sub denumirea de Gh. Buzdugan.

87. Datele satului majoritar catolic Berindeşti sīnt īnsumate la satul aproape integral ortodox Gāşteni.

88. Sub denumirea de Unguri.

89. Podu Roşu (Podoros), care figurează separat īn recensămīnt (şi uneori şi īn literatura maghiară de specialitate) face parte din satul Vladnic.

90. Partea catolică a satului īn 1930 sub denumirea de Fāntānele.

91. Cca. 200 de ţigani şi romāni ortodocşi vorbesc şi ungureşte.

92. Sub denumirea de Rāpa-Epei.

93. Sub denumirea de Gura Solonţi.

94. Sub denumirea de Sārbi.

95. Catolicii trăiesc īn partea numită Năsuieşti a satului Strugari, precum şi īn satele Cetăţuia şi Răchitişu.

96. Īn 1930 figurează separat Găidar şi Coman, primul cu 369 locuitori, celălalt cu 42.

97. Satul Vįliri face parte din satul nou construit Livezi. Īn 1930 sub denumirea de Valea Rea.

98. Īn total īn satele Butucari, Dragomir, Martin Berzunţi şi Moreni. Vorbitorii de limba maghiară trăiesc mai ales īn Butucari.

99. Īmpreună cu micul cătun Cădăreşti menţionat separat. Satul Ciugheşti se compune de fapt din două aşezări — Ciugheştiul Romānesc şi Ciugheştiul Unguresc –, dar recensămīntul nu a ţinut cont de această īmpărţire. Cădăreşti face parte din Ciugheştiul Unguresc.

100. Ortodocşii din Ciugheştiul Unguresc vorbesc cu toţii maghiara, după cum şi mare parte a celor din Ciugheştiul Romānesc.

101. Recensămintele menţionează separat părţile satelor. Datele publicate se referă la satul īntreg. Vorbitorii de limba maghiară locuiesc mai ales īn părţile Cuchiniş şi Buruieniş.

102. Datele au fost totalizate īn cazul ambelor recensăminte. Catolicii care vorbesc īncă limba maghiară trăiesc īn structuri tradiţionale mai ales īn satul mărginaş Vermeşti.

103. Populaţia catolică totală a localităţilor Moineşti, Lunca Moineşti şi Lucăceşti.

104. Catolicii mai ales īn partea numită Brătuleşti.

105. Cifrele īnsumate cuprind populaţia catolică ale satelor Dofteana, Bogata, Valea Cāmpului şi Seaca, nemenţionate īn 1930.

106. Valea Cāmpului este o parte a satului Ştefan Vodă de astăzi. Datele recensămīntului din 1992 se referă la īntreg satul.

107. Recensămīntul din 1930 a īnregistrat la Tārgul Ocna 2539 de catolici, iar īn aşezarea astăzi greu identificabilă Slănic, 998 de catolici. Ambele aşezări cuprind mai multe sate, iar separarea datelor pe fiecare este astăzi imposibilă. Ceea ce este īnsă sigur este că cei 3537 de catolici īnregistraţi la recensămīnt trăiesc la Tārgul Ocna, Gura Slănic, Păcura, Slănic Băi, Cireşoaia şi Cerdac.

108. Satul catolic Păcura face parte din satul ortodox Poieni de la marginea oraşului Tārgu Ocna. Datele recensămīntului se referă la Poieni, dar cei 235 de catolici trăiesc īn Păcura.

109. Satul este astăzi o suburbie a oraşului Tārgu Ocna. Īn lipsa datelor, estimarea populaţiei totale nu este posibilă.

110. Īn 1930: Slănic Băi. Vezi şi notele de la Tārgu Ocna.

111. Recensămīntul din 1930 a inclus populaţia localităţilor Tuta şi Viişoara la Tārgu Trotuş. La Viişoara nu trăiesc catolici, numărul total al catolicilor din Tārgu Trotuş şi Tuta fiind de 1796.

112. Recensămīntul din 1930 īnsumează datele localităţilor Nicoresti, Satu Nou, Pārgăresti şi Bahna, locuite de ceangăi, la cele ale satului ortodox Bogdăneşti.

113. Satul Cālcăi, menţionat īn recensăminte, face parte din Oituz.

114. Oraşul cuprinde un sat tradiţional maghiar. Cifra absolută estimată se referă numai la acesta, iar procentele la oraşul īntreg. Despre situaţia lingvistică a locuitorilor cartierelor de blocuri nu există date.

115. Valea Seacă face parte astăzi din satul Ştefan cel Mare falu. Cifrele publicate se referă la acest sat.

116. Satul aparţine astăzi judeţului Vrancea.

117. La īnceputul anilor treizeci, Domokos Pįl Péter īntīlnise īncă la Horgeşti bătrīni vorbitori de maghiară, şi apreciază că şi „jumătate din Văleni” erau vorbitori de limba maghiară. (DOMOKOS 1987. 233.)

118. Această cifră este inferioară cu 10 mii faţă de estimarea lui Domokos Pįl Péter din 1931 care — fără să cunoască rezultatele recensămīntului din 1930 — aprecia numărul maghiarilor din Moldova la 55 de mii. Mikecs Lįszló numise mai tīrziu această apreciere „puţin cam optimistă”. (MIKECS 1941. 249.)

119. Īn ultimii ani au apărut o serie de studii şi articole īn jurul problemei conştiinţei identitare ale ceangăilor. Fără pretenţia unei īnşirări exhaustive, aş evidenţia cīteva care au īmbogăţit cercetarea problemei ceangăilor cu noi puncte de vedere: BARNA Gįbor: Moldvai magyarok a csķksomlyói bścsśn. (Maghiarii moldoveni la pelerinajul de la Şumuleu Ciuc) In: Halįsz Péter red.: „Megfog vala apóm, szokcor kezemtül... Tanulmįnyok Domokos Pįl Péter emlékére. (Studii dedicate memoriei lui Domokos Pįl Péter) Budapest, 1993. 45-61.; DIÓSZEGI Lįszló - POZSONY Ferenc: A moldvai csįngók identitįsįnak összetevőiről. (Despre componentele identitare ale ceangăilor din Moldova) In: Diószegi Lįszló red.: Magyarsįgkutatįs 1995-96. (Cercetări hungarologice 1995-96) Budapest, 1996. 105-112.; FODOR Katalin: A csįngók identitįsproblémįjįnak nyelvi és nyelven kķvüli okairól. (Despre cauzele lingvistice şi extralingvistice ale problemelor identitare ale ceangăilor) In: Kassai Ilona red.: Kétnyelvűség és magyar nyelvhasznįlat. (Bilingvism şi folosirea limbii maghiare) Budapest, 1995. 121-127.; GAZDA József: A nyelv és a magyarsįgtudat szintjei a moldvai csįngóknįl. (Nivelele lingvistice şi ale conştiinţei identitare la ceangăii din Moldova) Néprajzi Lįtóhatįr an III. 1994. 1-2. 269-282.; LUKĮCS Lįszló: Problems in the ethnic identity of the Moldovan Hungarians. Studia Fennica Ethnologica 1995. 3. 156-160.; MAGYAR Zoltįn: Vallįs és etnikum kapcsolata egy moldvai csįngó faluban. (Legătura dintre religie şi etnicitate īntr-un sat de ceangăi din Moldova) Néprajzi Lįtóhatįr, an III. 1994. 1-2. 75-88.; MURĮDIN Lįszló: A kétnyelvűség egy sajįtos megnyilvįnulįsa a moldvai csįngómagyarok nyelvi tudatįban. (O manifestare specifică a bilingvismului īn conştiinţa lingvistică a ceangăilor maghiari.) Nyelv- és Irodalomtudomįnyi Közlemények, an XXXVII. 1994. 1-2. 159-162.; PĮVAI Istvįn: A moldvai magyarok megnevezései. (Denumirile maghiarilor din Moldova) Regio 1994. 4. 149-164.; A.a.: Vallįsi és etnikai identitįs konfliktusai a moldvai magyaroknįl. (Conflictele identitare religioase şi etnice la maghiarii din Moldova) Néprajzi Értesķtő 1996. LXXVIII. 7-27.; POZSONY Ferenc: Etnokulturįlis folyamatok a moldvai csįngó falvakban. (Procese etnoculturale īn satele ceangăilor din Moldova), In: Katona Judit-Viga Gyula red.: Az interetnikus kapcsolatok kutatįsįnak śjabb eredményei. (Noi rezultate ale cercetării relaţiilor interetnice) Miskolc, 1996. 173-179.; SĮNDOR Klįra: A nyelvcsere és a vallįs összefüggése a csįngóknįl. (Corelaţia dintre transferul lingvistic şi religie la ceangăi), Korunk 1996. 11. 60-75.

120. Publicaţiile de specialitate romāneşti care au prelucrat rezultatele recensămīntului din 1992 — īn lumina datelor īnregistrate — consideră problematica ceangăilor ca inexistentă. (Vezi, de ex.: TREBICI 1995 şi 1996) Academiceanul V. Trebici scrie: „Conform unor surse maghiare numărul ceangăilor din Moldova s-ar situa undeva īntre 50-100 de mii de suflete. Numai că la recensămīntul din 1992 au fost īnregistraţi 2100 de ceangăi, care cu ocazia prelucrării datelor au ajuns īn rubrica «alte naţionalităţi». […] Afirmaţia unor istorici maghiari după care majoritatea ceangăilor din Moldova au fost romānizaţi, dar şi-au păstrat religia romano-catolică, nu se susţine. […] Istoria răspīndirii religiei romano-catolice īn Moldova este total diferită, şi nu poate fi explicată prin aşa-zisa «romānizare» a ceangăilor romano-catolici”. (TREBICI 1996. 110. şi 122., nota nr. 4.)

 

Traducere de Elek Szokoly

*